Tuesday, December 29, 2009

Dorinte pentru 2010


Imi doresc un aparat de fotografiat nou, un televizor nou (dvd am cumparat aseara), aceeasi greutate, concediu in Egipt, Concediu in Romania (nu stiu care va fi primul), liniste sufleteasca,permis de conducere, poate si o masinuta, curs de stylist, filtru de cafea, un abonament la fitness-club, apa minerala la robinet, si poate pe la jumatea sau sfarsitul anului un nou partener (de ce nu?).

Poate sunt absurda!Am si eu cateva dorinte imposibile.Am si dorinte care se pot implini.Sunt sigura in schimb ca voi implini cateva din dorintele mele pe anul 2010.

Sunday, December 27, 2009

Si daca...


Si daca mi-as dori ceva in Anul Nou, mi-as dori sa fiu singura dar linistita.Si daca as fi o floare, as fi un trandafir...albastru. Si daca as ar fi sa imi aleg tara natala, m-as fi nascut in Egipt, mai exact in Cairo. Si daca as vrea un cadou, mi-as dori probabil un milion...de ganduri bune. Si daca ar fi sa traiesc o suta de ani eu as trai 100 de ani si o ora ( dedicata amintirilor). Si daca ar fi sa planga un instrument pentru mine, mi-as dori vioara lui Ion Voicu pe Balada pentru vioara si orchestra a lui Ciprian Porumbescu.Daca as fi un fluviu as fi probabil Nilul.Daca as fi o inima nu as inceta niciodata sa te bat la cap si sa iti daruiesc viata.Daca as fi un tablou as fi probabil ''Portretul cu ureche taiata'' al lui Van Gogh.Daca as fi o parte din natura as fi un graunte de nisip in desert sau o picatura de apa in ocean.Si daca as fi tu...probabil ca nu as citi toate porcariile insirate pe pagina asta de internet...

Friday, December 25, 2009

Mos Craciun...te astept cu batul dupa usa!!!


In momentul asta sunt la serviciu.Mi-am luat putin timp ca sa scriu cateva ganduri de Craciun! Mos Craciun, draga Craciune, sa nu dea sfantu`sa imi aduci in sacul tau vreo bata de baseball ca o incasezi rau de tot!Mai bine sa nu vi!Treci pe langa usa mea si uita ca exist, asa cum ai facut si in ultimii cativa ani.

Fugi Craciune, cat te tin picioarele tale batrane!Fugi unde oi vedea cu ochii numai nu venii la mine!

Si pe toti ai mei prieteni si familie.va pup dulce si imi e dor de voi! Sarbatori fericite si primiti-l voi pe Mos Craciun si pentru mine in casa! Multumesc anticipat si...poate ne vedem la Pasti!

Tuesday, December 15, 2009

Un oras nou...



































































De cateva saptamani lucrez si locuiesc...partial intr-un oras nou.O localitate foarte mica, unde muntele se urca la cer din mijlocul unui lac.am facut ieri cateva poze.Nu se vede prea bine ca era cam ceata afara.

Saturday, November 28, 2009

Becul din mijlocul tunelului

Sa te simti parasit de toti, intr-un tunel caruia nu-i vezi sfarsitul!Sa cauti luminita si, gasind-o, sa constati ca era decat un bec amarat uitat aprins de un neglijent.Ca sa nu mai punem la socoteala sperantele care te-au navalit la vederea luminitei plapande ce iti zambea smechera de la departare...
Si ce mai tare ca la un moment dat...se stinge si becaul ala amarat lasandu-te complet in bezna.Si sa nu iti bagi picioarele in ea de viata cu bocanci cu tot!Principii?Caracter?Loialitate?Diplomatie?Bunatate?Mai duca-se dracului toate tinandu-se de mana ca nu da nimei nici macar doi bani pe ele.Si asa si asa esti luat de prost!Mananca pentru tine, traieste pentru tine, fa sex pentru tine, strange bani pentru tine, du-te la cumparaturi pentru tine ca si asa nu face altcineva toate astea pentru tine.Tu si cu tine sunteti cea mai buna pereche din lume!E ca si cand ai coase o carpa alba cu una neagra spwerand sa se potriveasca.E ca si cand ai pune un ou fiert si decojit sub closca si ai astepta sa iasa un pui!Las-o jos ca macane!
Duca-se la dracu toata lumea.De ce sa ma mai intereseze de ceva sau de cineva cand nimeni nu se intereseaza de mine.
Traiesc intr-un lant al slabiciunilor caruia i se rup zalele una dupa alta.E ca si cum ai incerca sa te sopanzuri cu o ata de papiota!E ca si cum i-ai zice unei pisici sa latre si sa alerge dupa bat.
FUCK YOU ALL!

Wednesday, November 4, 2009

Icoana cu ochi de tamaie


Icoana cu ochi de tamaie
Ce te-ascunzi printre
Lumanari aprinse?
Zambetul tau pur
Sare zglobiu
Pe altarul sufletului meu.
Cu maini ca de ceara,
Mi-ai atins raiul...imaginatiei.
Ma bagi in pacat
Cu parfumul ochilor tai.
Ti-as ingenunchea
Si m-as ruga
Sa ma lasi sa gust
din mierea vorbelor tale.
Dar tu ma privesti naiva
si intrebatoare.
Tu, enigma zdrobitoare
a universului meu!
Cu ce ti-am gresit
sa imi dai potirul
cu beladona,
mantuitoare si ispititoare
a mea?
Icoana cu ochi de tamaie,
Spune-mi,te rog!

Tuesday, October 27, 2009

8500 sau ''Picatura care va umple paharul''


Lumea in care traiesc s-a transformat dintr-o data intr-o bomba cu ceas.Secunde trec, minute trec, ore trec, zile trec, starea mea de spirit se inrautateste, rabdarea imi ajunge la limite, dar singurul lucru concret este ca o data si o data bomba va exploda...mai devreme sau mai tarziu se va intampla catastrofa prevazuta si voi auzi atunci un cor cantandu-mi : ''Ti-am spus eu?'' de parca eu nu as fi stiut.

Asculti noaptea respiratia cunoscuta a celui care doarme langa tine de aproape doi ani si de o data dimineata te trezesti langa un strain caruia ii faci cafeaua nestiind de ce.Vocea sa care pana mai curand ti-a mangaiat auzul iti zgarie acum timpanele si te intrebi din ce in ce mai des cand se va intoarce placa pe cealalta parte sau cand vei schimba discul cu unul nou sau...cand iti vei cumpara un patefon de ultima-generatie?!

In momentul in care victoria e aproape incep regretele pretului platit...Nici macar in fundul paharului nu iti mai poti recapata imaginea din oglinda sparta a realitatii.Ai obosit sa mai schimbi programele la televizor cu telecomanda si te ridici de fiecare data din fotoliu pentru a apasa butonul.Ai obosit sa mai pui carbuni pe focul care o data si o data tot se va stinge.

Viata mea e un puzzle cu 8500 de piese, piese pe care nu le mai pot combina.Bucati de lemn pe care le-ai rupt dintr-un copac si vrei sa le lipesti la loc.8500 de zile traite degeaba.8500 de vise imprastiate de vant in cele patru colturi ale lumii.8500 de vise care s-au regasit de o data si care au strigat cu 8500 de glasuri: ''Trezeste-te!''


SI M-AM TREZIT!!!

Sunday, October 18, 2009

Bocanci murdari

Cand iti e lumea mai draga, vine cate un tampit si-si baga picioarele in viata ta stergandu-se ca pe presul de la usa de tot noroiul de pe bocanci! Si sa iti mai vina sa traiesti?!Se intreaba specialistii de ce sunt atat de multi oameni in clinicile de boli nervoase!Da ce domne?Nu e normal!?Pai un tampit din asta cu intentii distructive ajunge pentru un popor intreg!Dar ce te faci daca ai unul asemenea in casa sau in pat, un tampit pe care nu il imparti cu nimeni, care e motivat sa te bage in Balaceanca?Exista solutii!Daca el spune o prostie, tu sa spui doua!Daca el injura de doua ori tu de patru, daca se enerveaza tu sa fii calm.Cel putin in modul asta puteti comunica la acelasi nivel.Daca nu functioneaza, treci la pasul al doilea.Cand are chef de cearta, du-te la barul din cartier si bea o cafea sau intalneste-te cu amicii la o bere.Dupa maxim doua ore te va suna sa te intrebe unde esti si a doua zi de dimineata iti va spune ca a fost asa de bucuros cand te-a simtit in pat noaptea langa el, ca i-a fost greu fara tine acasa.gaseste-ti un serviciu in ture diferite de ale lui asa incat sa nu va vedeti toata ziua.Dupa cateva zile iti va remarca lipsa mancarii calde de pe aragaz, lipsa prosopului de la dus, lipsa papucilor de langa pat, lipsa masajului de seara si in cele din urma lipsa ta.Daca iti face vizite la servici...prefa-te ca ai mult de lucru si iti va promite cu siguranta o noapte romantica la lumina lumanarilor.
Problema numarul doi incepe cu un proverb bine-stiut: CINE SE ASEAMANA SE ADUNA! Deci, asta ar conduce la urmatoarea problema! ce faci daca tampitul tau are un prieten la fel de tampit ca el, poate si mai si, care te trezeste in fiecare zi a weekendului la 7 dimineata bocanind in usa si cu cate 100 de telefoane pe zi; un tampit care iti cade pe masa de fiecare data egal daca aai sau nu, un tampit care vine la tine in casa si isi comanda un suc de portocale ca la bar, fara...BITE si DANKE, un idiot care te intreaba unde lucrezi si cat castigi si cat platesti chirie si cu cine ai mai vorbit (nici macar tata Lenca din fundul satului nu e asa de curioasa si nascoocitoare), un tampit care iti strica inceputul si sfarsitul de saptamana si care iti ruineaza viata de cuplu (in ultima vreme sunt pentru tampitul meu mai importante intalnirile cu prietenul decat serile romantice cu mine)!!?
Ei bine.....
La problema asta astept solutiile voastre pentru ca, sincera sa fiu, ma aflu intr-o astfel de situatie si inca nu am avut timp ca sa imi gandesc un raspuns la intrebarea mea.
Deci, daca are cineva o idee impotriva idiotului de prieten al idiotului meu va rog: AJUTOR!

Wednesday, September 23, 2009

O viata de imprumut( un inceput de scenariu)

Un bar de cartier cu mese murdare si o tejghea zgariata si plina de abtipilduri de la gumele de mestecat.O chelnerita preocupata de o telenovela la televizorul din coltul stang al incaperii.
Localul este gol.Usa de la intrare ,larg deschisa, lasa sa se auda din strada strigate de copii si claxoanele masinilor.Pe fundal se aude vocea Romicai Puceanu intr-o melodie lautareasca.
O tanara intra repezita si se impiedica de scaunul proptit in usa.Femeia cade si in acelasi timp usa se tranteste cu un zgomot puternic si intrerupe zgomotul de afara.
Tanara incearca sa se ridice si ramane cateva secunde in genunchi cu capul in pamant mormaind ceva.Apoi se ridica brusc si se indeapta spre o masa aflata in stanga locului, aproape de marginea scenei.
- La dracu! injura femeia incercand sa se aseze.Dar apoi observa ca masa este aproape lipita de perete si incepe sa o impinga cu zgomot pana in mijloc.Isi ia apoi un scaun ramas in stanga si cu pasi nesiguri se indreapta spre masa si se aseaza cu spatele la chelnerita si deci cu fata la public.
(fara sa se intoarca) - Adu-mi una dubla!
Chelnerita scoate o sticla de vodka de sub tejghea si toarna intr-un pahar.Vine spre masa tinerei cu paharul in mana si in drum ia o scrumiera de pe una din mesele goale si o tranteste pe masa odata cu paharul plin.
Tanara noastra ia paharul si pana chelnerita ajunge numai pana la jumatatea drumului dintre masa si tejghea:
-Inca una!
Chelnerita se opri o secunda, facu doi pasi inapoi se apleca lua paharul si se indrepta spre tejghea.
Dupa cateva momente, tanara lua paharul din nou umplut si luan o inghititura, strambandu-se de taria alcoolului, incepu sa caute prin geanta asezata pe masa si dupa cateva minute bune scoate un pachet de tigari si apoi o bricheta.Incerca sa aprinda o tigare, dar bricheta refuza sa se functioneze.Tanara incepu din nou sa scormoneasca poseta si dupa cateva momente....
- Ahaaaa!
Scoase din geanta un telefon mobil si isi continua cautarea.Chelnerita, intretimp enervata, aduse o bricheta si o tranti cu zgomot pe masa.Femeia tresari ca trezita dintr-un cosmar, indeparta cu mana o panza de paianjen imaginara:
- Aaaaaaaa!
Luand bricheta:
- Credeam ca nu o sa mai pot sa aprind una alba pe ziua de azi!
- Una...alba? intreba chelnerita mirata.
- O tigare do'nsoara!O tigare!
- Aha! Spuse fata cu inteles; facu un pas inapoi ridicand din umeri, se intoarse dupa tejghea si asezandu-se pe un scaun continua vizionarea telenovelei preferate.
Femeia noastra, usor alcoolizata, isi aprinse intre timp o tigare si isi aseza capul pe masa privind la ecranul telefonului:
- N-a venit...(cu dezamagire) sau sunt eu mai devreme, sau...Hmmm....Stii? mai intai am uitat unde trebuia sa ne intalnim( isi continua tanara monologul) si am asteptat doua ore in barul de vis-a-vis...Apoi...m-am gandit ca poate ai trecut pe aici si m-am gandit ca una dubla nu mi-ar mai strica dupa altele patru.
Nu ne-am mai vazut de o saptamana si tu intre timp...te-ai plimbat cu Alex prin parcul de distractii.Daca as fi stiut eu ca ai tu un copil...Hmmm...da acum nu mai face nimic....aproape ca am uitat.Si eu te astept de aproape doua ore si tu nu vii!Frumos din partea ta!Poate ca intre timp te-oi fi impacat si cu nevasta-ta...pentru copil....nu face nimic....m-as obisnui cu ideea...
(ridicand capul de pe masa)Dar pana la urma de ce iubesc eu omul asta?Il cunosc de doi ani si nu am siut ca are un copil!Il cunosc de doi ani si pana acum nu mi-a adus nici macar o floare culrasa din cimitir!Ca vezi Doamne l-as costa eu nervi!Da` cine i-a platit chiria juma de an? Da`cine i-a masat piciorele in fiecare seara si cine l-a spalat pe spate in ultima vreme?!Si nu am primit nici macar un multumesc!Deci...sunt proasta ca o vaca la balegat!Dupa ce ca de fiecare data cand face o prostie da vina pe mine si spune ca eu sunt responsabila pentru viata lui mizerabila, mai e si pretentios si nemultumit!Am momente cand imi vine sa-l strang de gat!Sa bag cutitul in el si sa-l gatesc cu orez!L-as pedepsi asa cum face el cu mine ...pe nedrept!As lupta cu el mai ceva ca in un...al tzreilea razboi mondial!I-as scoate inima afara din piept si as juca sarba pe ea!Ar fi prima data in viata mea cand as juca sarba!Sta la taclale cu toate vecinele si cand eu salut un prieten pe strada parca isi iese din minti!
El spune mereu ca vreau sa il schimb!Ei bine numai vreau sa il schimb! Vreau sa il omor! Sa il sterg de pe fata planetei!
(Ridicandu-se cu mana la inima)As citi a doua zi dimineata cu mandrie in ziar pe prima pagina: ''O tanara si-a injunghiat partenerul de viata si scotandu-i inima, a jucat-o in picioare!''
(Asezandu-se)Sau...l-as baga in istorie!L-as da pe mana lui Ben Laden!Sa ii taie capul...si ouale!
Cum l-as musca acum de beregata!
Ar trebui sa port o placuta tarnata de gat: ''FEMEIE DISPERATA IN STARE DE O CRIMA''Si asa in ultima vreme m-as certa pana si cu peretii!
Eu raman de fiecare data acasa si el se duce cu prietenii in oras sau sungur...in bordel!!!
Sunt la limita!La limita rabdarii si la limita controlului!E mai ceva ca un copil.De cate ori il deranjeaza ceva se duce la ma-sa!Duca-se in...ma-sa pe gheata!
(se ridica pentru o clipa si apoi asezanduse) Asta e!
(Se joaca in scrumiera, isi mai aprinde o tigare, isi termina vodka, stinge tigarea la jumate)
Nu mai vine!
(se ridica, isi mai aprinde o tigare si face caiva pasi prin local, se indeapta spre usa, o deschide si o inchide la loc trantind-o.chelnerita tresare.Stinge tigarea in scrumier si isi aprine alta dupa care se aseaza!)
(lovint cu pumnul in masa) Don'soara!Mai adu o dubla si schimba scrumiera asta ca ma uit la ea de-o ora!
Chelnerita aduce cele cerute si se intoarce la locul ei din spatele tejghelei.

tanara noastra bea vodka dintr-o sorbitura stinge iara tigarea la jumate si aruncand paharul pe masa) -Offf!
Incepe sa se caute prin geanta si dupa ce numara niste bani de 4 ori arunca banii pe masa si ridicanduse) N-a venit!
Luandu-si geanta in viteza- N-ai venit ma!!! N-ai venit!!! Iese din local impiedicandu-se de un scaun!

SFARSIT

Monday, September 14, 2009

Lupta pe scaun...

Acum cateva zile am primit o invitatie la vot de la primaria orasului Wels!!!Mother fucker!Adica cum mama dracului? Astia imi dau dreptul la vot, dar la o aprobare de munca permanenta nu! Adica sa ma duc sa aleg pe vre-unul care... 'cica mi-ar da drept de munca permanenta.Pe dracu! Sunt revoltata pana peste!Am sa cobor maine cativa Arhangheli din cer, ca sa nu ma enervez singura, si am sa ma duc la primarie sa mi se faca dreptate!Si daca nu...FUCK THEM ALL!!!

Wednesday, September 2, 2009

Armaghedon


Lumea asta e prea veche pentru a incerca sa o intelegem.Lumea asta e prea veche pentru a o conduce, noi, fiinte muritoare...Lumea asta a vazut prea multi morti pentru a mai varsa o lacrima pentru inca unul si lumea asta a vazut prea multe nasteri pentru a se mai bucura pentru aparitia unui copil...Lumea asta se chinuie in fiecare secunda in chinurile facerii, chinuri pe care noi, oameni fara suflet, le ingreunam si mai mult...De mii de generatii natura a incercat sa ne ucida prin fortele ei, a incercat sa ne sperie, sa ne conduca sa ne dea respect si noi...noi nu am facut altceva decat sa-L invinovatim pe Dumnezeu pentru NEDREPTATEA Lui...
Oamenii de stiinte spun ca Pamantul se autodistruge...FALS! Noi distrugem planeta asta care ne asigura in fiecare zi aerul,, apa si hrana necesare.Incercam sa secatuim resurtele solului, taiem padurile, poluam aerul, omoram animalele in jocul nostru prostesc numit VANATOARE...

Ganditi-va la tema asta mai des, caci, cat de curand planeta noastra va muri si nu o mai putem salva cand este prea tarziu...Si daca voi credeti ca Apocalipsa este doar o poveste din Biblie, va asigur eu ca nu este asa...priviti in jurul vostru si veti vedea o natura muribunda...

Sfarsitul Lumii este mai aproape decat va asteptati.Poate nu maine sau in urmatorul an sau deceniu, dar cu siguranta se va adeveri profetia...

TEMETI-VA, CACI SFARSITUL LUMII ESTE APROAPE!!!

Saturday, August 29, 2009

Lacrimi de mucegai


Lacrimi de mucegai pe pereti de lut, rasarituri intunecate de soare muribund, Soareci albi cu ochi rosii si fildesi de elefant, paine calcata in picioare murdare, bocanci militaresti cu sireturi insangerate, ciuperci aparute pe langa copaci proaspat taiati si muste rburand peste cadavre putrezite, scaune fara cate un picior, mirese fumand in fata bisericii, trupuri mancate de cancer, copii pierzand cate un membru la explozia unei mine, porci curati scaldandu-se in bani murdari, iarba uscata sub otrava ploii acide, viermi grasi mancand din mere amare, furnici strivite sub greutatea tunelurilor, perdele grele peste geamurile grii ale clinicii de boli nervoase, inchisori cu usi deschise si zabrele pictate in roz, cai ce plang cu lacrimi de crocodil la vederea hamului, lenjerie murdara atarnata langa ciorapi curati, usa deschisa a unui seif gol, cafea fiarta in ulei de ricin, tigari fumate sub apa, ochi goi sclipind in piete pline, biserici cu geamuri sparte si icoane desenate in creta, biciclete agatate in tavan pe post de lustra, ploi de stele, parfumuri de mormant vandute in fata cimitirelor, morti care isi jelesc rudele in viata, copii care muncesc si adulti care asteapta sa le vina paine pe gratis, prostituate care isi platesc clientii, aziluri de batrani cu locuri rezervate, rauri de sange si nisip din praf de pusca, avalanse de idei marete sapate de ganduri idioate, Evanghelia lui Satan tradusa in 200 de limbi straine, vulcani de zapada si ninsori de lava, caprele vecinului in...gradina vecinului, cerbi impuscand vanatorii, sobolani mancand pisici, cruci goale pe golgota constiintei...

Saturday, August 15, 2009

La multi ani,Maria, Marius si Mariuca...

Pana anul asta au fost numai doi sarbatoriti in familia noastra: mamaia Maria si unchiul Marius.Acum numarul cadourilor a crescut cu unul.La multi ani micii Mariuca, cea mai tanara membra a familiei noastre, la multi ani mamaiei, cea mai veche sarbatorita si unchiului Marius.
Va pup pe toti de o mie de ori si va doresc multi ani frumosi si sanatosi.Nu prea sunt eu buna la urari dar sper ca e de ajuns scurul meu mesaj.Va Sper sa ne vedem curand...

Tuesday, August 4, 2009

Hieronymus Bosch - Sacru si Profan


Hieronymus Bosch s-a născut cu aproximaţie în anul 1453 în - Hertogenbosch, unul dintre cele mai mari oraşe ale ducatului Brabant din Olanda. Este unul dintre cei mai importanţi pictori ai Evului Mediu, dar şi unul dintre cei mai controversaţi. Numele său adevărat este Hieronymus van Aken. A murit în jurul datei de 9 august 1516.
Născându-se într-o familie de pictori în care şi tatăl şi bunicul lui fuseseră pictori, Hieronymus nu avea cum să nu moştenească talentul şi pasiunea pentru pictură. Se cunosc foarte puţine date şi amănunte privind viaţa pictorului. Este atestat însă faptul că tatăl lui Hieronymus, Anthonius avea funcţia de consilier artistic al congregaţiei Notre-Dame, o societate bogată şi influentă care savarsea un cult de adoraţie a icoanei din catedrala Sfântului Ioan din’s-Hertogenbosch - „Zoete Lieve Vrouwe” a Maicii Domnului.În anul 1478 moare tatăl lui Hieronymus. Peste aproximativ doi ani, conform unor registre, Pictorul s-a căsătorit cu Aleyt Goyaert van den Meervenne care făcea parte dintr-o familie înstărită. Nu se cunoate dacă cei doi au avut copii.În 1486 sau 1487, Bosch este deja membru al confreriei din care făcuse parte şi tatăl său. La rugămintea confreriei acesta a pictat voleurile exterioare ale unui retabulum apoi a executat unele vitralii şi o cruce, fără o primi vreo remuneraţie. Bosh însă nu avea de ce să se îngrijoreze din cauza banilor, situaţia sa materială fiind una foarte bună datorită soţiei sale.Lucrările lui Bosch încep să devină din ce în ce mai renumite, începând să primească unele comenzi chiar din partea lui Filip I cel Frumos, domnitorul Olandei şi din partea Margaretei de AustriaPictorul a murit în anul 1516, fiind înmormântat la ’s-Hertogenbosch.De-a lungul a sute de ani s-au vehiculat mai multe ipoteze privind viaţa pictorului, unii istorici spunând că ar fi făcut parte din secta Homines Intelligentiae, ai căror membrii năzuiau la atingerea inocenţei cereşti.Alţii mai afirmă că pictorul ar fi fost un alchimist datorită prezenţei unelor elemente ezoterice în picturile sale.Mai există o ultimă ipoteză, aceea că Bosch ar fi fost bolnav psihic, posedat chiar.Niciuna din aceste ipoteze nu a putut fi dovedită, un lucru fiind aproape cert, acela că în picturile lui Bosch se regăsesc elemente ale folclorului flamand şi lumea fantastică a Evului Mediu, figuri legendare schiţate într-o lume moralizatoare şi plină de satiră, unde sacrul se îmbină cu profanul.

Monday, August 3, 2009

SALVADOR DALI: Maestrul scanDALizarii


La sase ani, îsi dorea sa fie bucatareasa (nu bucatar!), la sapte ani, se credea Napoleon. A ajuns, în schimb, liderul miscarii suprarealiste si imaginea universala a artistului excentric. Cu mustatile subtiri, ridicate în sus ca niste carlige, cu favoritii lungi, ochii mirati si neaparat cu un baston în mana, Dalí este acum, ca si pe vremea cand traia, inconfundabil. A devenit celebru nu numai prin arta, ci si prin stil de viata si afirmatii socante. Obisnuia sa se plimbe pe strazile New York-ului cu un clopotel, ca sa atraga atentia asupra lui - gandul ca ar putea trece neobservat era pentru el la fel de insuportabil ca smerenia sau saracia. Afirma transant ca EL este singurul capabil sa salveze arta moderna, unicul artist cu adevarat suprarealist. În interviuri, vorbea despre sine la persoana a treia, folosind formulari ca „divinul Dalí” sau pur si simplu „divinul”.

Multe dintre aceste excentricitati îsi gasesc explicatia în biografia artistului spaniol. Obiceiul de a soca si-l formase din frageda copilarie. Primul nascut al familiei Dalí din oraselul spaniol Figueras murise de mic, lasandu-l pe Salvador cu povara de a sterge amintirea unui fiu adorat. Micutul a descoperit repede modalitatea prin care sa atraga atentia parintilor: sa-i provoace si sa-i surprinda permanent. Obisnuia sa urineze în pat în fiecare dimineata si îsi lasa excrementele în locurile cele mai neobisnuite: sertare, oale, încaltaminte. Desi era de o timiditate extrema, practica fara jena exhibitionismul, spre oroarea servitorilor care îl gaseau dimineata gol în pat. La 12 ani, dupa ce îsi exersase mana pe cutiile de palarii ale unei matusi modiste, Salvador a început sa ia cursuri de desen. Doi ani mai tarziu, reinventa tehnica impresionista folosindu-se de dopul unei carafe de cristal. Ceea ce vedea prin acest „obiect magic”, reda în pictura. Tatal lui, speriat ca fiul îi era mai preocupat de arta decat de preotie, l-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Madrid, în speranta ca va face din el macar un profesor respectat. Dar tanarul se opunea cu încapatanare sistemului de predare, sustinand ca profesorii de acolo nu au ce sa-l învete. În cele din urma, a fost exmatriculat pentru conduita necorespunzatoare si incitare a studentilor la proteste împotriva profesorilor. Avea 17 ani si se transformase într-un anarhist, mereu în contradictie cu orice si cu oricine. Purta pantaloni scurti, pardesiu si palarie de pasla, avea favoriti si fuma pipa. Ba chiar devenise un soi de erou local, dupa ce fusese închis 35 de zile sub acuzatia ca ar fi dat foc unui steag spaniol.

În timpul primilor ani de studii, Dalí s-a împrietenit cu varfurile curentului avangardist spaniol: cineastul Luis Bunüel si scriitorul Garcia Lorca. Cu acesta din urma a avut o relatie intensa, despre care nu se stie daca a fost sexuala sau nu - Lorca era homosexual declarat. Prietenia cu Bunüel s-a materializat în doua filme suprarealiste: Un chien andalou si L’age d’or. În plan artistic, dupa ce a fost influentat de artistii cubisti si de curentul futurist italian, Salvador Dalí si-a creat propria metoda de creatie suprarealista, inspirata din teoria psihanalizei a lui Sigmund Freud. Metoda paranoico-critica era definita de autor ca fiind „metoda spontana de cunoastere irationala onirica pentru interpretarea critica a asociatiilor viziunilor de nebunie”. Operele daliniene de dupa anii ’30 (Enigma lui Hitler, Premonitia razboiului civil, Cabinetul antropomorfic, Ecou morfologic) sunt rezultatul înlocuirii intentiei artistice constiente cu asociatiile libere de idei dictate de subconstient.

În 1934, în urma unor divergente politice cu André Breton, capul miscarii suprarealiste pariziene, dar si din cauza ca nu respecta regulile grupului, pictorul spaniol a fost exclus din randurile lui. Ceea ce nu l-a împiedicat sa-si expuna lucrarile la toate expozitiile internationale ale decadei, declarand infatuat: „Le surréalisme c’est moi!” Pana în 1940, cand razboiul l-a exilat în SUA, Dalí a abordat si alte domenii artistice: a realizat decoruri pentru piese de balet, schite de rochii si palarii si un scenariu de film pentru Marx Brothers. În cei opt ani petrecuti pe taram american, faima artistului spaniol a atins cote la fel de mari ca si megalomania lui - motiv pentru care Breton l-a cadorisit cu apelativul ajuns celebru - Avida Dollars. Revista Vogue i-a dedicat un numar special, Alfred Hitchcock si Walt Disney i-au solicitat colaborari, i-au fost publicate un roman si o autobiografie. Dupa 1945, spaniolul si-a îndreptat atentia spre artistii renascentisti, preocupat fiind de teme stiintifice, istorice si religioase. Din aceasta perioada, dateaza capodoperele Ispitirea Sfantului Anton, Descoperirea Americii de catre Columb, Trandafir meditativ sau Cina.

Reîntors în orasul natal, la începutul anilor ’70, Dalí s-a dedicat construirii unui teatru-muzeu care sa-i poarte numele si în care sa fie expuse, pe langa opere daliniene, panze si sculpturi ale prietenilor lui (Ernst Fuchs, Arno Brecker, Ramon Pichot). Dupa moartea Galei, în 1982, excentricul artist s-a retras în turnul Galateea din Figueras. A mai realizat un singur tablou, Coada de randunica, în 1983, si a lansat parfumul care îi poarta numele. Varianta pentru femei avea recipientul în forma de buze, iar cea pentru barbati, în forma de testicole. A fost ultima excentricitate cunoscuta a artistului. Setea de faima si dorinta de a scandaliza au disparut treptat, lasand loc fricii de moarte, amplificata de o sanatate subreda. Dalí a supravietuit incendiului izbucnit în dormitorul sau, dar nu si atacului de cord din 1989. În urma lui, statul spaniol a devenit mai bogat cu 130 de milioane de dolari si, mai ales, a intrat în posesia unei opere inestimabile.

Thursday, July 30, 2009

Bolero

Dor de plaiuri mioritice...

Mi-e dor de Romania.Ma framanta gandurile de parca as fi calcat in valea Plangerii.Mai tineti minte?Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.
Cam asa am ajuns eu acum.Ma aflu intr-o tara calda, cu oameni si mai calzi, in care nici macar iesitul la o bere nu ma mai amuza. mai bine stau in casa citindu-mi mail-urile.As zbura in Romania, macar pentru o zi pentru a vorbi dulcele grai romanesc.In schimb stau aici intre patru pereti si un monitor si ascult numai germana lor taiata din topor.
sper sa ajung pe lpaiurile natale cat de curand, daca nu...ma puteti gasi la clinica de boli nervoase Wagner Jaureg din Linz.
Cam atat pentru azi.Ma intorc acum la serialul meu preferat...in limba germana!

Monday, July 20, 2009

Printre nori si raze palide...


...mi-am asezat gandurile la soare, ca poate ultra-violetele le-or mai da culoare varateca.Nu s-a intamplat minunea! Am reusit decat sa realizez ca nu ma mai pot bucura de nici un anotimp.Ploaia imi scalda starea de spirit si soarele imi incalzea sperantele.Astazi alerg prin ploaie ca sa nu mi se vada lacrimile.Ca o cenusa mi se asterne pe gene si le face insuportabil de grele.Imi e imposibil sa mai tin ochii deschisi.Incerc sa imi recapat energiile pierdute respirand parfumul ierbii dupa ploaie dar narile mi se umplu de fum si miros de ars.O voce imi striga in ceafa ca un catel uitat fara apa, si scheauna dupa ajutor.Vocea ratiunii mele.

Zilele se rup ca filele unui calendar, si se imprastie in cele patru colturi ale lumii, fara amintiri si fara regrete.Foi albe fara insemnari si fara importanta.
Pasii mi se indreapta spre nicaieri!Ochii cu greu deschisi ,privesc in ceata, si, negasind culoare, se inchid la loc cu o urma de regret.Fericirea mi-e plecata in concediu fara plata si s-a pierdut in saracie cautand un alt stapan.Jumatatea stanga a inimii mai bate plapand ca o flacara de candela.Jumatatea dreapta s-a uscat de amorteala si suferinta.Mi-as scoate inima din piept si-as arunca-o la gunoi, ca si asa nu-i buna de nimic, ca o jucarie stricata , uitata intr-o cutie ruginita din mansarda.Balerine si soldatei de plumb, cunoasteti povestea, se privesc pe sub ferestrele palatelor de hartie in flacari reci si tacute.O liniste subtila inconjoara totul.
Unii spun ca lumea se va sfarsi in apa, altii spun ca in flacari.Eu cred ca lumea se va sfarsi in tacere...

Sunday, July 19, 2009

Daca...

Daca as putea intoarce timpul, n-as indrepta greselile facute, ci as face si mai multe.Daca tacerea ar fi un cantec cred ca as fi singura care i-ar putea intelege versurile.Daca soarele ar rasari numai o data pe an cred ca m-as bucura mai mult de lumina decat daca ar rasari in fiecare zi.Daca as mai avea 16 ani, mi-as dori sa am 23. Daca ar dispare coruptia din lume cred ca nu as mai avea interese in a citi presa. Daca incerci sa cureti un lucru vei murdari un altul dar este probabil sa murdaresti mai multe fara sa cureti nici unul. Daca libertatea ar fi o pasare, fiecare vanator si-ar pune maiestria la lucru. Daca mingea copiilor tai sparge un geam sa fii sigur ca e al vecinului. Daca cineva iti spune ca esti beat,dute si cumpara-ti o bere ca sa te trezesti.Daca din cinci scaune, unul este subred, nu te mi obosi sa te asezi pe vreunul, du-te direct la spital.
Dacă anticipezi că sunt patru variante posibile de a ieşi ceva prost şi reuşeşti să le ocoleşti, atunci va apare imediat o a cincea posibilitate, care va strica totul. Daca avionul în care eşti are întârziere, avionul pe care trebuie să-l iei în continuare pleacă la oră fixată. daca o franghie are un capat, atunci are precis inca unul. Daca garantia unui produs este de 90 de zile, atunci defectarea lui se va produce in ziua 91. Daca ceva merge prost, intotdeauna se gaseste cineva care a stiut ca asa va fi. Daca... Daca... Daca...

Friday, July 17, 2009

No sommer activity...


Am fost ocupata in ultima vreme sa imi vizitez prietenele, sa inot si sa ma bronzez...Am lasat balta toate activitatile mele cotidiene obisnuite.De ce? Am avut nevoie de o pauza.Si inca pauza mea nu a luat sfarsit.Pana luni, ca de saptamana viitoare iar o iau de la cap.

A venit vara si in Austria! Pentru cata vreme nu stiu, de aceea trebuie sa ma bucur de soare pana nu dispare intre norii alpini.Asa ca urati-mi distractie placuta!

Saturday, July 11, 2009

Meniul ultimei dimineti...

Mama si-a tinut cuvantul...Mi-a trimis, sau mai bine zis mi-a dictat poezia pe care v-am promis-o acum doua saptamani.Si deci...sa incep!

Meniul ultimei dimineti...

In ora marii delfine
buzele tale caspice
nu mai opresc pescarrul
indemnand-ul sa se-nfrupte.

Zand zace valul
greu rasufland,
pe malul marii,
imi par doar o statuie anonima
cu aer de meduza...

Incep sa sculptez lumina.
Primesc incurajare un fulger timin.
norii scot limba
se stramba cerul.
Mai bine ma joc

Simt cum tin marea de mana
si briza-i dulce
saruta buzele-mi uscate
Ma sufoc de atata iubire!

Intorc privirile.
Pe nisipul ochilor tai
Universul se zbate in lesa-ti
ca un biet catel...
de usturoi.

Doar eu sunt libera
sa fac din tine ce vreau1
Am sa te pun riga
peste castelele de nisip!

Durerea trece pe langa mine,
soparla de jad...
As putea sa o strivesc
dar daca mai am nevoie de ea?
Daca ma plictisesc
de atata fericire?

Marea a avut revelatia metempsihozei
Geea agonizeaza in chinurile facerii
Luna a devenit chelner
[Putea sa devina chiar bec]
Azvarl cu meniul ultimei diminetei
si spuma valurilor
il aduna
fila
cu
fila

Wednesday, July 8, 2009

Intr-o lume mai buna...


Acum patru ani se stingea din viata Alexandra Dumitriu, surioara mea cea mica.Dumnezeu a avut nevoie de ea si probabil este acum intr-o lume mai buna.Un copil care a luptat pana la sfrsit impotriva tumorii care crestea, acaparandu-i corpul firar, cu putere de neoprit. Durerea noastra nemarginita nu va lua niciodata sfarsit si gandurile si visele noastre te urmaresc de fiecare data in oglinda amintirilor. Inger cu par blond si ochi albastrii, mai frumos ca toti arhanghelii din ceruri.Cantec mut al tristetii noastre, icoana cu ochi de tamaie...
Vei trai vesnic in inimile noastre Andruta!
Josnicã moarte, milei cât dusmanã
Josnicã moarte, milei cât dusmanã,
durerii, anticã mamã,
judecatã a toate peste seamã,
inimii dând amãrãciunea hranã,
din care plec numai si numai ranã,
sã te proscrie, limba tipã-n vamã.
Si dacã azi vreau sã-mi cersesti iertare
s-ar cãdea sã spun,
greseala ta nedreaptã e, oricare,
nu pentru cã ascunsã e oricum,
ci pentru ca mânia sã-nfioare
pe cel hrãnind iubirea de acum.
Ai izgonit curtoazia din lume
si ce era prin doamna mea onoare
în tinerete râzãtoare
ai nimicit amoroasa minune.
Doar ceea ce e dar de pret în ea,
descoperit sã vi se dea.
Cine nu-i vrednic pentru mântuire
sã nu spere nicicând sã-i fie însotire.
Dante Alighieri

Monday, July 6, 2009

Somewhere over the rainbow

Ploua...



Locuiesc intr-o zona unde ploua de trei ori pe saptamana.Prima ploaie dureaza trei zile, a doua dureaza doua zile si a treia...48 de ore!

Ieri tocmai ma intorceam din parc, pe bicicleta, uda pana la pielesi mi-am adus aminte de o poezie scrisa cred ca de Ion Minulescu pe care o citeam eu cu drag in copilarie.Si m-am gandit ca daca ploua si astazi voi posta aceste versuri.Iata ca ploua si astazi.Iata ca si astazi m-a prins ploaia la supermarket, cu cosul plin de cumparaturi si cu baxul de apa minerala in mana! Nasol!Iara sunt uda pana la piele si neagra de suparare ca sunt asa de ghinionista! In sfarsit! Nu va mai plictisesc cu nemultumirile mele si va postez poezia.


ACUARELA


In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamana
Orasenii pe trotuare,
Merg tinandu-se de mana
In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamana
De sub vechile umbrele
Ce suspina si se-ndoaie
Umede de-atata ploaie
Orasenii pe trotuare
Par papusi automate
Date jos din galantare
In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamana
Nu rasuna pe trotuare
Decat pasii celor care
Merg,tinandu-se de mana,
Numarand in gand cadenta
Picaturilor de ploaie
Ce coboara din umbrele
Din burlane si din cer...
Cu puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona, inutila si absenta...
In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamana
Un batran si o batrana,
Doua jucarii stricate,
Merg tinandu-se de mana...
P.S. Am scris poezia din memorie asa ca nu va asteptati sa vedeti semne de punctuatie acolo unde trebuie!Le-am pus si eu cum m-am priceput!
Aaaa! Si tocmai am primit un e-mail de la mama care mi-a promis ca saptamana viitoare imi trimite continuarea poeziei scrise de mine, cea careia ii uitasem si titlul.Acum stiu titlul : '' Meniul ultimei dimineti''...

Sunday, July 5, 2009

Poetul tigan...

Astazi mi-am adus aminte de poetul meu preferat din liceu...preferat pentru arta simpla si...nemachiata a scrisului sau.Ei gine cred ca stiti despre cine vorbesc : Miron Radu Paraschivescu.Titlul urmatoarei poezii va va venii poate putin cam sumbru.Nu va speriati!Cititi si va veti amuza copios!

Trista e viata de mort

Spuie altul cât o vrea
Că-i mai bine mort pe lume,
Eu o ţiu mereu pe-a mea:
Că n-am gust de-ngropăciune!
Dacă-i vorba după mine,
Eu morţiş mereu voi ţine
Şi mereu la fel voi spune,
Chiar când traiul nu-mi convine:
Decât mort tot viu mai bine.
Ce e drept, când mori sărac,
Şi de n-ai un sfanţ la tine,
Cei din preajmă scaldă-ţi fac
Şi de jeg te spală bine.
Da' nici mort scăldat nu-i treabă:
De pe stârv, precum ştim toţi,
Şi păduchii fug degrabă,
Că nu-şi fac din el ospăţ.
Însă eu şi dacă ştiu
ca-n cearceaf n-o să mă-nfăţ,
Tot prefer soios, dar viu,
Nu lăuat şi în sicriu!
Cât trăieşti, poţi să n-ai straie,
Dar când mori nu'ş cum se face
( Chiar de n-ai avut lăscaie)
S-o găsi cin' să te-mbrace
Cu cămaşă, pantalon,
Guler ştaif şi papion,
Ca să poci dormi în pace.
Da' eu spun: şi rupt în coate
Însă viu, pe cât se poate!
Nu găsesc că-i vreo scofală,
Să fii mort şi-n strai bogat,
Nici nu cred că e vreo fală
Să fii stârv şi pomădat,
Că decât aşa găteală
Viu prefer-şi-n pielea goală,
Cum pe lume am venit,
Nu să plec din ea-nţolit!
Alţii au la-nmormântare
Câte-un praznic serios
Cu prescure şi mâncare,
Cu pilaf şi crap cu sos;
Şi mai au pe lângă ei
Damigene, două-trei,
Ca să-şi toarne în pahare
Din vinaţul sângeriu.
Mă gândesc ce rău mi-ar pare
Chiar atunci să nu mai fiu!..
Ei să tragă rânduri-rânduri
Şi io-n pardesiu de scânduri...
De mă-ntrebi pe mine-anume
Tot ce cred, tot ce-mi doresc
Şi mai sper într-astă lume,
D-apăi vreau să chefuiesc
Colea-n lege, de se poate,
Cu cei ce-mi ciocnesc la moarte
Şi-n sughiţuri mai şoptesc:
"Iartă-l, Doamne, de păcate!"
Că de-o fi şi-o fi să mor,
Cel puţin atât să ştiu:
Că-s şi eu la masa lor,
Nu ei, chef - iar eu, sicriu!
D-apăi muzici şi fanfare,
Toba, goarna, contrabasul,
Cănd eşti mort, ce rost mai are
Că tu, neam, nu le-auzi glasul?!
Eu, pe ele, drept vă spui,
Aş juca o sârbă-ntâi,
Altfel, geaba parastasul!
Şi pe urmă, tras de-o gloabă,
Să mă ducă toţi la groapă,
Că nici tobe, nici ţambale
Nu mă-ntorc dintr-astă cale!
Numai una, v-o spui drept,
Mi-ar plăcea s-o ştiu plângând
Când, cu mâinile pe piept,
Stau închis şi nu cuvânt:
Pe gagica mea a dulce
Că ea ştie când m-or duce,
Cine mă bagă-n pământ
Părpălindu-mă pe jar,
Pe când ea n-avea habar.
Si-atuncea întins în dric
Să m-aleg şi eu, măcar,
Cu un strop oricât de mic
Din privirea-i de cleştar;
Şi-aşa mort, privind la ea,
I-aş zâmbi din racla mea.
Deşi, fraţilor, mă tem
Că şi mort, de-o văz că plânge,
Ca scăpat dintr-un blestem
Aş sări din cinci coşciuge
Buzna dând de sub capac
Ca s-o mângâi şi s-o-mpac
Văzând lacrima că-i curge,
Fiindcă mândrii-i ochişori
Nu te lasă nici să mori!
Că de-o fi de tot s-o pierd,
Nici s-o bat, nici s-o dezmierd
De la altul când îmi vine,
Vă spui drept nu prea-mi convine.
Şi-apoi ce mare scofală:
Când mă pupă şi mă-nşeală
Eu să stau răpus de boală!?
De-aia strig în gura mare:
Poat' să spuie cât o vrea
Filosoful nu ştiu care
Cum că viaţa nu-i grozavă,
Eu o ţiu mereu pe-a mea
Că de moarte, nici o grabă!

Saturday, July 4, 2009

Adult demisioneaza...

Un parinte confuz demisioneaza din postura de parinte si devine din nou un copil .
Parinte frustrat, imi prezint aici demisia mea din calitatea de adult. Am decis sa accept din nou responsabilitatile unui copil de 8 ani.
Vreau sa merg din nou la McDonald's cu impresia ca e un restaurant adevarat de patru stele. Vreau sa fac castele din nisip si sa sap dupa comori.
Vreau sa cred ca M&Ms sunt mai bune decat banii pentru ca poti sa le mananci. Vreau sa ma joc fotbal in parcarea din spatele blocului cu prietenii si sa strige la noi nenea de la etajul unu ca ii lovim masina.
Vreau sa ma intorc in timp intr-un moment in care viata mea era simpla. Cand tot ceea ce stiam erau culorile, tabla inmultirii si cateva poezii, si asta nu ma deranja pentru ca nu ma interesa altceva. Tot ce stiam era cum sa fii fericit pentru ca imi erau total necunoscute toate lucrurile care ar trebui sa te ingrijoreze sau sa te supere.
Vreau sa cred ca lumea este dreapta. Ca toata lumea este buna si onesta. Ca orice este posibil.
Vreau sa fiu total ignorant fatza de toate complexitatile vietii si sa fiu atent numai la micile bucurii.
Vreau sa traiesc simplu. Nu vreau ca zilele mele sa fie compuse din crash-uri ale calculatorului, hartzogaraie, stiri care te arunca in depresie, gandul ca trebuie sa supravietuiesc pana la urmatorul salariu, spaga de la doctor, barfa, problemele de sanatate si pierderea celor dragi.
Vreau sa cred in puterea zambetului, a imbratisarilor, a adevarului, a dreptatii, a pacii, a viselor, a imaginatiei si in crearea ingerilor in zapada.
Asha ca.....uite card-ul meu, cheile de la masina , facturile de la credite si declaratia de venit global.
Demisionez in mod oficial din postura de adult. Si, daca vrei sa discutam mai mult, trebuie sa ma gasesti, pentru ca ne jucam "de-a v-ati ascunselea" si tu te pui.

Friday, July 3, 2009

O tara de nazisti...


Traiesc de aproape trei ani in Austria, ceea ce stiti cu totii din profilul meu.Fiecare se gandeste: '' Wow!Una dintre cele mai influente puteri economice ale Europei, cu salariul minim de 1000€,cu un aflus turistic foarte bogat, cu fabrici si uzine, firme si firmulite fara numar, deci cu un numar foarte mare de locuri de munca, cu oameni care traiesc bine la care luxul e un strict necesar si care deci ar trebui sa fie foarte prietenosi din vreme ce nu au probleme.
Ei bine, dragii mei, va inselati.Tin sa precizez ca locuiesc la 50 Km de locul unde s- aflat cel mai mare lagar de concentrare nazist din Austria, si al doilea cel mai renumit din Lume dupa Auschwitz din Germania: Mauthausen. Tara in care traiesc are o populatie de 8 milioane de locuitori din care 65% sunt straini, 10% sunt pensionari*** si inca 10% sunt copii.Mai raman 15% care reprezinta clasa...''muncitoare'' austriaca. Acum sa va expun mai pe larg cum muncesc austriecii si va dau un exemplu pe care il am sub nasul meu. De mai bine de 2 saptamani se repara strada chiar in fata blocului meu.Deci stau in diecare zi si rad tinandu-ma cu mainile de burta de circul ce se desfasoara la 3 metrii de mine. Dimineata la ora 6 cand ma trezesc, imi arunc privirile pe fereastra.Primii care sosesc pe santier sunt 3 tineri pana in 25 de ani care nu arata nicidecum ca austriecii.Sunt probabil albanezi sau iugoslavi.Stau 5 minute sa isi bea cafeaua in fata benzinariei de peste strada si incep sa munceasca pana la epuizare.La vreo ora si jumatate vin si austriecii la locul de munca, cu ecipamente curate si ochi lipsiti de oboseala zilei anterioare.Stau pe marginea santierului fumand tigari scumpe, nu Memphis-ul poporului( care e cu 1 € mai ieftin) si privesc, si discuta, si de amuza pe seama celor 3 tineri care muncesc din zor de teama sa nu isi piarda job-ul.Austriecii nostrii, 6 la numar nu muncesc niciodata.Concluzie: Trei straini muncesc si 6 austrieci stau pe margine si comenteaza dand indicatii dara sa ridice nici macar un deget.
Austriecii sunt o rasa parazita care se hraneste din munca strainilor pe care ii uraste dar pe care nu ii poate inlatura de frica infometarii.
Din cei 10% ai clasei muncitoare austriece, 6% au serviciul la birou sau pe post de sef in fabrici, magazine sau santiere si restul de 4% sunt someri pentru ca nu vor sa munceasca.Si asa somajul aici este de 770€ pe luna. In momentul in care un strain este capabil sa lucreze in mijlocul austriecilor atunci e privit cu ochi rai si fiecare incearca sa ii bage bete in roata.
In fabrici, in magazine, in Super-Market-uri, in restaurante si alte firme 90% din personal este format din straini. In loc sa fie multumiti ca ei nu trebuie sa munceasca si ca salariul sau somajul lor vine tot de la noi, ei incearca sa ne faca greutati la tot pasul.Daca ar avea incotro ne-ar extermina ca pe iudei.Sunt mandrii de ce au facut acum aproape 60 de ani.Sunt mandrii ca Adolf Hitler este nascut in Austria.Exista un local in apropiere care a devenit obiect turistic numai pentru ca acolo a mancat si abaut Hitler.Si sunt mai mult ca sigura ca daca Austria ar fi avut marimea si puterea esonomica a SUA, ar fi inceput de mult al 3-lea Razboi Mondial.
Acum dragii mei sper ca intelegeti unde traiesc eu: in cusca cu lei! O jungla care ofera din pacate o stabilitate economica mult mai mare fata de Romania.Asat e si motivul pentru care am ramas aici.
***Pensionarii sunt cei mai de temut in Austria pentru ca sunt oameni fara activitate de la care te poti astepta la orice.Te poti trezi cu politia la usa in miezul noptii numai pentru ca iti suna telefonul prea tare, iti iau randul la cozi in Super-Market, iti striga in spate in parc sa nu mai asculti muzica pe telefonul mobil, incearca sa produca accidente in circulatie numai ca sa incaseze bani si asa mai departe.Feriti-va de pendionari!

Monday, June 29, 2009

La circ...

La Circ...Un accident banal —Un acrobat,Un salt mortal Si...Acrobatul nu s-a mai sculat...Alamurile din orchestra au tacut,Iar clovnii din arena au tipat...Dar publicul din staluri n-a crezutCa poate fi si-un accident adevarat Si-a fluierat...Zadarnic —Mortul n-a mai inviat...Pacat de el !...Era un tanar acrobat frumos,Cu corpul tatuat de sus si pana jos,De care publicul se minuna,Cand il vedea-ndoit ca un inel,Sau cand pe bara fixa se-nvartea
Ca o morisca de cafea Cu balerina langa el!...Dar balerina nu-l iubea!...Povestea lui?Hm!...Povestea mea —A mea,A ta Si-a altora!...Acelasi accident de circ, banal...O zi «relache»,Si-apoi, la fel,Cu-aceeasi balerina langa el,Alt acrobat...Alt salt mortal!...Autor: Ion MinulescuPoezia ULTIMA ORA de Ion Minulescu

Sunday, June 28, 2009

Un prieten drag...

Un prieten drag in copilarie mi-a fost poezia.Adica dupa ce ma indopam cateva ore bune cu carti de toate genurile, ma mai apucam sa compun cate o poezie, cu sau fara rima.Mi-am adus aminte cateva versuri dintr-un poem scria acum vreo cinci ani.Sper sa va placa.

In ora marii delfine,buzele tale caspice
nu mai opresc pescarusii din zbor
indemnandu-i sa de infrupte...
Pe malul marii
Imi par doar o statuie anonima
Cu aer de meduza.
Simt cum tin marea de mana...
si briza ei dulce
imi sarura buzele uscate.
M-am plictisit de atata fericire!

Ma rog...ce am scris eu aici nu e nici macar jumatatea unui sfert, dar din pacate am pierdut caietul de texte si singura care imi poate salva onoarea este mama, care cred ca mai are ea ceva pe acasa din mazgaliturile mele.Am inceput sa imbatranesc si sa imi pierd memoria, si asta e grav!

Saturday, June 27, 2009

Vampirii zilelor noastre...


M-am specializat in ultima vreme in cititul cartilor cu si despre vampiri!Poate parea ciudat sau... deplasat, dar sunt fascinata de fiintele astea si mai fac din cand in cand diferenta dintre ce citesc eu si vampirii zilelor noastre.Sa stiti ca exista vampiri, dar nu de aia care sa ti se arunce pe jugulara insetati de sange.Nu! Vampirii de astazi te seaca numai de energie.Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti cu autobuzul sau cu metroul, sau in la simpla prezenta in locurile aglomerate, sa va simtiti de-o data ca si cand vi se taie genunchii si sa vedeti negru in fata ochilor? Ei bine a-ti trecut pe langa un vampir energetic.Chiar tu insuti poti fi un vampir energetic.Aceasta stare, aceasta reactie este oarecum necontrolata.Adica exista foarte multi oameni care isi pierd din energie la serviciu, la scoala sau acasa.Din simpla nevoie de supravietuire, corpul nostru reactioneaza ca un burete pentru energia oamenilor care ne inconjoara.Problema este mai grava in momentul in care 95% din corpurile umane nu au o limita in absorbtia energiei si asta conduce la lesinul sau pierderea cunostintei persoanei de la care ai absorbit energia.Singura modalitate de a nu deveni un pericol pentru societate este un petrecerea unui weekend in mijlocul naturii, in padure, la munte, in locuri de unde poti absorbi energie naturala, ca doar suntem la moda eco si bio!Bio-energia este mult mai sanatoasa decat cea absorbita de la oameni pentru ca oamenii nu colecteaza numai energii pozitive ci si din alea foarte negative.Asa ca atentie mare de unde va umpleti rezervorul.Daca aveti intrebari pe tema asta va rog sa ma intrebati.Va raspund cu rabdare si promtitate!

Friday, June 26, 2009

Chiulangita cronica...


In ultima saptamana am cam chiulit de la postari! Absentele sunt motivate!Am cam fost bolnavioara.M-am luptat cu febra si cu asternuturile ude de transpiratie.Care e diagnosticul? Hmmm! Habar n-am! Am fost prea bolnava ca sa ma ridic din pat si sa-i imping o vizita doctorului.Si asa medicul meu de familie e cam batran si plictisit de meserie.Stiu ca spitalul e la o suta de metrii de casa mea, dar nici acolo nu prea iti fac aia mare lucru. Te seaca de sange si iti scrie o reteta in graba...NEXT!

Promit ca voi recupera la postari! Si in liceu am mai chiulit eu, dar numai pentru a da fuga la biblioteca, asa ca nici saptamana asta nu am fost departe.Acum doua saptamani am comandat cinci carti noi-noute.Si am citit si rascitit, asa ca nu am stat degeaba.Cu pictatul am cam lasat-o moale saptamana asta ca am fost asa bolnava de imi tremura mainile. Saptamana viitoare in schimb e timpul pentru wellness.Imi vine comanda de la Yves Roche, prin posta bine-nteles!

Sunday, June 21, 2009

Un nou blog pentru voi


Daca cititi profilul meu, veti vedea ca a aparut un nou blog: Flori si trandafiri. Este un studiu al meu despre cele mai frumoase flori ale acestei planete.Include povesti si mituri, simboluri si ganduri personale.Va invit sa li cititi, sperand ca va va aduce lumina si speranta in suflete. Am adunat de pe internet cele mai frumoase si mai expresive fotografii cu trandafiri pe care le-am putut gasi.Regret ca nu am creat blogul asta mai devreme, dar pentru ca noaptea trecuta am visat foarte frumos, m-am gandit ca timpul nu este pierdut.Asa ca de dimineata am lucrat la noul blog si rezultatul va invit sa il vedeti singuri.Puteti veni cu idei si noi poze.Le intampin bucuroasa.Critici nu astept pentru ca stiu ca este perfectiunea unui blog floral.

Saturday, June 20, 2009

Fericire...

Astazi ascultam pe internet o piesa care ma atinge la suflet de fiecare data pana la limita lacrimilor.Din pacate este in germana si daca as posta-o nu cred ca a-ti intelege mare lucru.In sfarsit...Ascultand mi-a venit ideea de a va traduce macar refrenul pentru ca piesa e foarte lunga.Asa ca va dau intai cateva informatii despre cantec si autor.Deci...Autorul se numeste Herbert Grönemeyer (cantautor) si titlul mai sus numitei creatii este...Glück (cuvant care in germana are doua intelesuri...adica depinde de context.In unele cazuri inseamna noroc, dar in acest cantec inseamna fericire.)Si acum va scriu textul in germana si apoi in romana.

''Was immer du denkst,wohin ich führe,wohin es führt,vieleicht noch in daß Licht.Du bist ein geschenk seit ich dich kenne,seit ich dich kenne trage ich glück in blick!

Egal ce gandesti, unde merg,unde suntem condusi,poate chiar in Lumina, tu esti un cadou si de cand te cunosc port fericirea in priviri!

P.S. Acum va intrebati sigur de ce am postat o asemenea prostie.Va spun si de ce.Ca sa va ganditi ca persoana de langa voi este un cadou primit fara a merita ceva sau fara a fi nevoiti sa dati ceva in schimb.Spune persoanei de langa tine ca o iubesti si atuci vei merita acest cadou.Niciodata nu se stie ce se poate intampla, de aceea cu fiecare oportunitate trebuie sa ii amintesti ca o iubesti. Hmmm...V-am dat acum de gandit?

Wednesday, June 17, 2009

Descoperire...


De dimineata cautam un loc pentru niste haine vechi in debara si am facut o dscoperire.Un tablou pe care am crezut ca l-am aruncat de mult.M-am ingrozit prima data la revederea lui si pe urma m-am gandit sa vi-l arat si voua ca sa intelegeti de ce...
De fiecare data cand privesc lucrarea asta incepe usor, usor sa ma doara capul si sa ma usture ochii.
Povestea incepe acum un an si jumatate cand ma plictisisem de televizor si internet, si fiind in concediu m-am hotarat ca mai dau si eu cu pensula pe panza sa vad ce mai iese.Un fundal frumos cu o pata imensa in mijloc.M-am gandit sa il infrumusetez cu niste motive gotice si a iesit si mai urat ca inainte.m-am hotarat sa il arunc ceea ce vedeti singuri nu am facut, pentru ca la cateva zile m-am mutat in alt apartament si am inpachetat totul impreuna fara sa ma uit.Astept comentarii incisive pe...rama tabloului meu...

Tuesday, June 16, 2009

Scrisoare adresata Ministerului Invatamantului...daca asa s-o mai numi...

O mare rugăminte la dumneavoastră: să facem să nu ratăm încă un an fără reformă în Educaţie pentru că situaţia Educaţiei în România este dramatică. Dramatică din punct de vedere al calităţii. Nu vreau să fac niciun fel de discuţii polemice, dar am convingerea că despre păpădie şi salată orice copil, dacă intră pe Google, află cum e cu păpădia şi salata. Vrea să ştie despre istoria antică, Herodot...intră pe Google. Hai, să revenim pe o programă adecvată, neîncărcată şi pe cât posibil adaptată economiei româneşti, pentru că toate semnalele sunt: nu mai avem mecanici auto, tinichigii auto pregătiţi în şcoli. Nu mai avem licee agricole, s-au diminuat. Nu mai sunt licee de alimentaţie, să facem ospătari, să facem ce ne trebuie. Noi facem filosofi şi ăia neîncadrabili în câmpul muncii cu uşurinţă. Şi mecanici de locomotivă, poate revenim la liceele de căi ferate. Poate că marea reformă ne-a adus cu calitatea educaţiei, aici unde ne-a adus. Mă refer la reforma din ’98. Şi pe cât posibil v-aş ruga să ţineţi cont de principiile din legile, din proiectele de legi propuse de Comisia prezidenţială, pentru că sunt într-adevăr bune.

La multi ani Ovi!

Ai ajuns la 16 ani mai repede decat mi-am putut imagina.Timpul trece asa de repede pe langa noi.Sper ca te simti intinerit si nu mai batran...BATRANE!La tine am avut experienta in baby-sitting ca am exersat pe frate-tau.Sa iti indeplinesti toate visele,mai ales ala cu regia.Te pup si sa cresti mare flacau!

Monday, June 15, 2009

O noua lucrare...


Va prezint cea mai noua pictura a mea la care am lucrat din greu pana acum o ora.

Nu mai luam atitudine!

Acum cateva zile am primit un e-mail de la un prieten din Targu Jiu , care era foarte deranjat de ce se intampla in Romania.Dau un copy-paste dupa e-mail,si mai jos ii dau si raspunsul sperand ca va ajunge intr-o zi sa il citeasca.

''Romanii nu mai iau atitudine in nici o privinta, dupa 50+20 de ani de indobitocire romanul a devenit un animal cuminte, prost, supus, usor manipulabil.Poti sa le faci absolut orice ca ei nu isi vor manifesta gandurile. Se intampla extraordinar de multe lucruri rele iar romanul de rand vede si tace ca oaia.Ca exemple putem da: politicienii care mint si fura, politia care sta degeaba, tiganii care fac legea in cartiere, mitocanii, vagabonzii, boschetarii.Toti il dereanjeaza pe roman dar el nu mai are curajul si energia sa spuna ceva.Cum s-a ajuns la asa ceva ? Ce a pierdul romanul in cei 70 de ani ?''

1) Pai politicienii mint si fura. ok... te invit sa iei un cutit si sa mergi sa-l omori pe unu dintre ei, poate se invata ceilalti minte. sau poate prin atitudine intelegi sa-ti faci un blog unde sa te vaiti cum fura politicienii care se ..... pe blogul tau?
2) Politia sta degeaba. nu e adevarat. daca nu ma crezi, du-te si omoara pe cineva, sa vedem daca scapi. problema este ca oamenii au asteptari mult prea mari de la alti oameni, doar ca imbracati in albastru.
3) Tiganii fac legea in cartiere. Am tot auzit asta, sint curioasa care tigani, care cartiere? am fost intr-o gramada de cartiere si am cunoscut o groaza de tigani, insa nici unu nu facea vreo lege. Oricum, simplul fapt de a locui intr-un cartier de tigani, chiar si fara ca respectivii sa faca vreo lege e un semn ca nu prea te-ai descurcat in viata.
4) Mitocanii. Pai sa zicem ca un mitocan face o mitocanie. atunci eu ma duc si ii fac morala, apelind la inteligenta lui de om. Prin urmare imi iau un cutit in cap. Cealalta varianta, sar peste morala si ii infing eu un cutit in cap, ma aresteaza politia de la punctul 2, care... "sta degeaba".
5) Vagabonzi si boschetari. singura chestie pe care poti sa le-o faci este sa nu le dai nimic. insa 95% din oameni se pare ca sint prosti ca noaptea, pardon, foarte milosi.

In concluzie, nu exista vreo "atitudine" LEGALA pe care s-o iei si care sa aibe vreun efect benefic. Si asa este peste tot, din aceasta frustrare s-au nascut benzile desenate cu tot felul de eroi care pedepsesc criminalii in afara legii...

Sunday, June 14, 2009

Vechituri







Am aici ceva mai vechi.O pictura si doua colaje pe gresie.

Intre cer si pamant


Asta e ultima mea creatie.Bucurati-va de contrastul culorilor! Imaginea e cam de proasta calitate din cauza ramei cu geam.Trebuie sa imi apar picturile de atacurile mustelor...

Am uitat sa visam...

Incercati intr-o zi sa priviti la oamenii care trec pe strada.Oameni care din pacate au incetat sa viseze.Parerea mea ca un om inceteaza sa traiasca atunci cand inceteaza sa viseze.
Viata de zi cu zi este creata din vise, mai mult sau mai putin rozalii si frumoase.Vise care dau culoare monotoniei cotidiene.Oamenii erei noastre au incetat din pacate sa viseze prescriindu-si singuri o moarte lenta si (aparent) nedureroasa.
Analiza asta am facut-o singura de pe fereastra apartamentului meu din mijlocul unui oras austriac.Oameni preocupati de lipsa serviciului,sau de prea mult lucru, oameni ingrijorati de lipsa banilor sau de abundenta lor, oameni afundati in dependenta vreunui viciu, oameni care se ingroapa in datorii.Toate aceste exemple le putem vedea nu numai pe strada ci si in oglinda.
Noi suntem acesti oameni.Trebuie sa invatam sa visam.Trebuie sa ne ducem existenta mai departe in prezenta colorata a viselor.Visati,dragii mei! Numai asa veti trai mai departe!

Saturday, June 13, 2009


Am mai imbatranit cu un an...

Astazi am mai imbatranit cu un an.Ca in fiecare an de ziua mea imi cumpar un pachet de tigari si ma inchid in casa.Daca are cineva idei mai bune,sunt deschisa la sfaturi.Incerc in ziua asta sa mai tin putin timpul in loc.Daca reusesc imi va spune oglinda peste cativa ani. :))

Wednesday, June 10, 2009

In sfarsit...

Visul meu de a scrie o carte a inceput in sfarsit sa se materializeze.Dupa lupte crancene cu mine si cu imaginatia si cu problemele care au mai aparut pe parcurs, cuvintele au inceput sa se aseze cuminti unul dupa altul de la stanga la dreapta, formand fraze si pagini.Ce va iesi nu am nici cea mai mica idee, dar stiu sigur ca odata si odata aceasta carte va iesi de sub tipare si parfumul de cerneala proaspata va deveni singura aroma care ma va fascina.Si vor urma desigur si altele.Nu vreau sa scriu un Bestseller.Vreau numai sa imi materializez un vis al copilariei.Cine nu e de acord, poate sa ma critice.Si acum ma intorc la scris pana nu ma paraseste muza inspiratiei!

Wednesday, June 3, 2009

La multi ani Mihaitza!

Acum vreo 17 ani a venit pe lume copilul pe care am experimentat eu prima data baby-sitting-ul.Hmmm!Se pare ca am facut treaba buna la schimbatul scutecelor de panza(ca pe vremea aia nu erau pampers-uri ca acum!Leganatul pe picioare si spalatul zonelor mai frumos mirositoare.
Acum Mihaitza al meu e flacau! LA MULTI ANI puiule! Sa bagi fetele in boala!

Tuesday, June 2, 2009

Un weekend in Olanda...

























































































































Muzeul figurilor de ceara ''Madame Tussaut'' din Amsterdam,portul Rotterdam, imagini din Eindhoven si drumul de intoarcere.