Wednesday, February 25, 2009

Viata in rate...

"Am de platit rata la masina, intretinerea, am de citit apometrele din baie si bucatarie. Am de citit repartitoarele de caldura de la sase calorifere. Ma tarasc in genunchi cu lanterna intr-o mana si cu formularele in cealalta. E ultima zi. Din punct de vedere al facturilor, in fiecare zi e ultima zi.Astazi a venit factura pentru telefonul fix, maine pentru cel mobil. La plata abonamentului la cablu am stat o ora in frig. Era o coada de 50 de persoane. Tipii de la cablu vor sa dezvolte reteaua si nu sunt in stare sa stranga banii intr-un mod civilizat.In plus, am de platit ratele la cumparaturile prin credit. Inca nu am rata la casa. Visez la una, dar mi-e teama de birocratie si de stresul de noi facturi.Viata mea se desfasoara in rate. Ma uit la televizor si ma gandesc ca, daca nu platesc, vin oamenii in combinezoane si ma lasa fara televizor de Sarbatori. Ma urc in masina si-mi amintesc ca pe 26, negresit, trebuie sa platesc rata daca vreau sa mai am masina.Ma gandesc sa infiintez o asociatie care sa lupte cu toate institutiile care emit facturi. Sa se stabileasca o singura zi pe luna in care se pot trimite si o singura zi de plata. Doua zile pe luna. Nu cred ca voi avea succes.Imprumuturile si facturile sunt inventii diabolice. Nu ai cum sa renunti la slujba pentru ca vine peste tine valul de hartii si te ingroapa, ajungi la faliment. Asa ca tragi cu dintii. Nu poti sa te certi cu partenerul de viata, o eventuala separare aduce spectrul saraciei pentru amandoi. Factura este elementul fundamental al stabilitatii familiei.Cred ca intreaga morala a lumii moderne se reduce la obligatia de a plati ratele. Cei mai mari dusmani ai capitalismului sunt cei care nu iau credit si cei care nu-si platesc facturile.Intre doua rate apuc sa citesc „Codul lui Da Vinci”, pe care ar fi trebuit sa-l iau tot in rate, la cat costa. Ma plimb prin parc, beau un cappuccino, ma uit la televizor, dorm si vin la birou.Unii ar putea spune ca duc o viata plictisitoare, dar nu am timp sa-mi dau seama de acest lucru. Ma gandesc la rate. Sunt fericita ca sunt sanatoasa si inca le pot plati."

Monday, February 16, 2009

Despre chibiti fara menajamente!

Chibitii sunt persoane care asista la jocul altora, fara sa participe, dar foarte activi in a-l comenta ! Va suna cunoscut ? Ati intalnit vreun chibit ? V-ati uitat in ultima vreme in oglinda ?In Cismigiu, in jurul jucatorilor de sah, pe strada, langa gropi, la coada la supermarket, in fata televizoarelor, strivind seminte, la cafeluta de pranz, de la serviciu, in paginile ziarelor, pe forumurile de pe Internet. Nu se poate sa nu-i fi observat. O specie pe cale de a deveni majoritara in Romania. Si, ca la toate speciile, chibitul are trasaturi caracteristice. Fie ca sta in picioare in jurul unei table de sah sau cu ochii inrositi de atata inteligenta transmisa prin micul ecran, are o atitudine specifica, ceva care te ajuta sa-l identifici. Il vezi asa, ganditor, clatinand grav, din cand in cand, din cap, ridicand o spranceana. Ce tare-l apasa pe el adevarul pe care-l detine in exclusivitate ! Isi duce mana la gura ca si cand s-ar stradui sa-si opreasca cuvintele salvatoare sa iasa. Ii priveste cu compatimire pe cei implicati in jocul pe care il supervizeaza el. Ii mai lasa putin sa se chinuie inutil. El are solutia dar... pana la urma, nu e treaba lui. Sa se descurce. Si, totusi, nu rezista! Nu poate sta impasibil sa vada cum se duce de rapa totul. In fond, lui ii pasa ! Nu poate sta departe cand semenii lui au nevoie de un sfat. Si ii scapa : mai bine mutai calul la D4! Si-apoi, ca si cand a scapat de o greutate imensa care-i apasa constiinta de neimplicat, zambeste multumit de responsabilitatea pe care si-a asumat-o!La televizor e la fel. Intelectuali de vaza si oameni de afaceri cu mult succes inrosesc scaunele din platouri, incercand sa explice poporului unde gresesc cei care conduc. In primul rand ca nu sunt buni, dom`le! Nu se pricep, sunt niste incompetenti! De unde stim? Pentru ca noi suntem! Stai sa vezi! Si ne spun ei ce-ar face daca ar fi sa fie implicati. Dar nu sunt. Ei sunt obiectivi! Pentru ca stau pe margine. Fac si desfac guverne, imbunatatesc politici fiscale, traseaza drumuri pentru cultura! Dezinteresati si neimplicati. Treceau si ei pe-acolo! Si-apoi, e mult mai sigur sa fii tu chibitul decat sa stai sa suporti sfaturile sau criticile vreunuia. De ce ei nu se implica? Ei au alta treaba! Fiecare cu treaba lui, nu? Sa zicem mersi ca se opresc din treaba lor ca sa ne explice de ce gresesc cei care fac ceva.La fotbal, ce sa mai vorbesc? Toti spectatorii stiu cum trebuia preluata pasa aceea si de ce asezarea in teren a fost deficitara.Mai au o caracteristica! La doi jucatori de sah sunt 5 chibiti, la 22 de fotbalisti de pe teren, sunt milioane de antrenori, la 20 de ministri, sute de analisti, ziaristi sau simpli oameni bine intentionati. Sunt intotdeauna mai multi decat protagonistii. Astfel incat, vrei nu vrei, chibiteala lor devine activitatea principala si nu „jocul” la care asista. Si astfel, cei mai importanti devin ei, chibitii, nu jucatorii implicati.Pana la urma, cel mai rau nu e ca isi dau cu parerea. In fond, nu se stie niciodata de unde sare iepurele. Se poate intampla ca cei implicati direct sa piarda din vedere, din cauza responsabilitatii, lucruri care celor de pe margine le sar in ochi. Nu toti se nasc scriitori. Unii sunt facuti pentru a fi critici! Cum am stii ce e bine si ce e rau, daca n-ar fi cineva care sa ne spuna? Asa ca, lumea are nevoie si de chibiti. In schimb, n-are nevoie de cei care se simt datori sa caute mereu dedesubturi obscure in orice lucru bun pe care-l face altcineva. De cei pe care-i framanta mereu intrebarea : Cum ar putea face un om ceva bun fara sa aiba un interes propriu, evident meschin? Daca ar fi posibil, nu s-ar putea intreba cineva de ce nu face acelasi lucru si chibitul? Asa, explicatia pentru neimplicarea lui e simpla : el nu vrea sa castige nimic pentru el. De aceea sta pe margine! Ca sa nu-l banuiasca nimeni ca are obiective ascunse. Chibitii moderni au imbogatit intelepciunea populara : drumul spre rai e pavat cu intentii rele!Romania e unde e pentru ca sunt prea multi chibiti si prea putini jucatori. O natiune de chibiti care stiu atat de bine ce si cum trebuie facut, incat nu mai merita sa se si apuce sa faca. Cel mai trist e ca sunt atatia oameni care au renuntat sa mai „joace“ din cauza chibitilor. Atatia care au abandonat lupta cu raul pentru ca trebuia sa dea explicatii privind presupusele lor interese ascunse! Si lumea saraceste in jucatori, in timp ce chibitii devin primadone intens televizate.

Sunday, February 15, 2009

Second-hand: Sa mai filozofam putin...

Second-hand: Sa mai filozofam putin...

Unde se termina iubirea?

In timp ce faceam dus si ma spalam cu plasticul de la Avon pe spate, mi-a inflorit in creier o intrebare zglobie si haioasa: unde se termina iubirea? Este clar ca iubirea este un sentiment aparte care face ravagii de-a lungul si de-a latul planetei, afectind marea majoritate maimutelor fara par care se considera stapinii galaxiei fara a sti nici macar ce se afla pe fundul ocanului, in batatura proprie. Este si mai clar ca iubirea are rolul ei in perpetuarea speciei, chiar daca poarta denumiri stiintifice cum ar fi instinct de reproducere sau perpetuarea patrimoniului genetic. Nici nu mai conteaza cind, unde, cum si de ce apare iubirea intre doua persoane, indiferent de sex, pentru ca, statistic si stiintific, iubirea se termina.Iubirea se termina brusc si fulgerator sau are parte de o moarte lenta si dureroasa. In urma ei ramin doi oameni care umbla beti de cap in cautarea urmatoarei iubiri sau doi oameni lesinati si obositi care nu mai au nici chef, nici timp sa mai traiasca alte iubiri. Iubirea se termina la momentul potrivit si atunci iubitii din povestea noastra au timp si putere sa mai incerce inca o data si inca o data si inca o data sa iubeasca, sau se termina tardiv, cind singura speranta de a mai avea parte de iubire ramine visul.Si tot gindindu-ma si intrebindu-ma unde se termina iubirea mi-am imaginat si niste raspunsuri. Iubirea se termina acolo unde incepe plictiseala, iubirea se termina cu o minciuna sau cu un calup de minciuni, se termina cu un cuvint spus gresit, se termina cind incep sa-ti chioraie matele de foame sau cind vezi ca iubita/iubitul s-a ingrasat 3 kg, se termina acolo unde incepe botul mertanului amantului, se termina atunci cind esti prea stresat ca sa mai ai erectie sau orgasme sau se termina pentru ca pur si simplu esti suprasaturat de iubire si mai ai nevoie de o gura de aer proaspat.Asa ca nu dormi si nu visa la cai verzi pe pereti albastri. Mai bine gindeste-te unde o sa se termine iubirea ta. Pentru ca, statistic si stiintific, iubirea pe care o traiesti e ca si moarta.

Nemurirea...

Vorbeam cu un prieten despre nemurire. La un moment dat il intreb, daca s-ar vinde potiune de nemurire cu 50.000 lei(vechi) la magazin, ar cumpara-o? Sus si tare afirma ca nu, eu stiu ca as sari pe sticla aia fara sa ma gandesc macar o secunda si cred ca asa ar face absolut orice om de pe planeta fie ca o recunoaste sau nu.Amicul meu ştia că numai pastilele lui Zahei sunt avizate de Ministerul Sănătăţii, Departamentul Nemuririi Idioţilor, de-aia n-ar fi cumpărat. Ce să facă într-o lume în care demenţa s-ar perpetua la infinit, aşa că mai bine ţi-ai pune problema nu dacă există nemurire, ci dacă ţi-ar plăcea să fii contemporan pe vecie cu toţi imbecilii care, după ce ar da 50.000 de lei pentru o poţiune de nemurire, ar inventa o poţiune care ar lichida inteligenţa şi bunul simţ, pe care ar vinde-o la compensate...
Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X. Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat „Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci
de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe
blugi stelute si inimioare. Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic. Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY
BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de „dulce". Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine „iubeam". Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s`a
cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem
minte emisiunea „Feriti`va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
first-timers... Daca esti de`al nostru... Felicitari!

Deranj la domiciliu...

Tzrrrr tzrrrr. Ma scol nervoasa de la calculator, chiar din mijlocul unei misuni dificile in care eram impuscata de teroristi din toate partile. Cine dracu e si ce dracu vrea? Un individ mic si slab, parca abia sosit din penitenciar incepe sa ma bombardeze:
"Buna ziua, suntem de la o cunoscuta companie americana care doreste sa intre pe
piata locala si dorim sa va prezentam cateva produse pe care le puteti achizitiona
la preturi promotionale de 5 ori mai mici. Daca aveti o clipa, sa va aratam noul..."
Din fericire am firewall asa ca:
"Nu!" Usa inchisa in nas.Ma intorc la misiunea mea de lupta contra teroristilor, omor vreo 2 si... tzrrrr tzrrrr!Cobor cinci arhangheli din ceruri ca sa nu ma enervez singur si mergem impreuna la usa.Tot individul din penitenciar. Cand ma vede, ii pica fata. Se uita tamp si zambeste ca un idiot "Cred ca am mai fost la dumneavoastra..."
Simt ca explodez
"Motherfucker, sunt in mijlocul unei crize internationale si tu ma freci la cap cu
cacaturile tale. Mai incearca o data smecheria asta si vei fi eutanasiat pentru deranjarea cetateanului la el acasa!" Se uita ca boul, in timp ce ii trintesc usa in nas a doua oara.Parca nu-mi era suficient faptul ca primesc 7 milioane de emailuri pentru marirea penisului...(nu posed asa ceva)
Cel putin de doua ori pe saptamana ma trezesc la usa cu tot felul de dobitoci care vor sa-mi vanda rahaturile lor la preturi astronomice. Toti sint de la o cunoscuta companie americana de care nu a auzit nimeni. De fiecare data preturile sunt de cateva ori mai mici decat o sa fie cind o sa apara in magazin, in periada urmatoare (la pastele cailor).Si intodeauna pentru un produs mai primesc minim inca 5, asa pentru ca sunt simpatica...
Ma si intreb de ce dracu am dat bani pentru interfon, daca intra toti cretinii ca la ei acasa? Sa ma dau ciumeaga ca am cartela? Deci am si vecini timpiti...
M-am saturat de rahat si trebuie sa strig "STOP!". Ori se da o lege care sa interzica
vanzarea de rahat la domiciliu, ori imi leg soneria la curent.
Mai mult ca sigur ca lege nu se va da, avand in vedere ca la senatori la usa e greu sa ajunga orice dobitoc. Acolo ajung doar dobitocii de soi. Asa ca voi merge pe varianta electrica.

Saturday, February 14, 2009

Sa mai filozofam putin...

Si daca e sa o dam pe filozofie atunci m-ati prins!Ca nu ma pot abtine sa mai filozofez si eu pe teme din astea.Spre exemplu teoria unui mare filozof (nu dau nume ca sa nu ma cert cu adeptii lui) spunea ca ,,Dumnezeu a murit''.Ok!Toate bune si frumoase dar pe tema asta putem discuta saptamani si luni in sir.Daca el spune ca Dumnezeu a murit, asa sa fie! Intrebarea este ,,DE CE?'' Si pe urma CUM si UNDE? Exista cumva un cadavru al Lui si nu stiu eu? In sfarsit!Sa lasam asta de o parte.Mai e ceva! Cei care adopta si accepta aceasta teorie se vor simti poate lezati de adevar, adica vreau sa spun ca ei au crezut la un moment dat ca exista un Dumnezeu (care a murit),ca doar cum poate muri cineva fara macar sa fi existat? Filozofi si luminati care au venit cu idei noi, nu au facut altceva decat sa scoata la iveala o parte intima a lor.Si s-au gasit mai pe urma cativa idioti (care s-au autonumit INVATATI) care au luat aceste idei,aceste esente de suflet si le-au modificat cum au vrut ei sau cum le-a cazut lor mai bine in castron.E ca si cum ai lua un mixer de bucatarie si ai incerca sa il transformi intr-un autovehicol de transport greu.sau mai bine zis, e ca si cand ai lua un animal viu si ai incepe sa il ciopartesti pana l-ai vedea ca moare si pe urma, ca si cand nu ti-ar fi fost de ajuns,il iei, il arzi si cenusa o imprastii pe ici si pe colo.Si ce se mai alege atunci din bietul animal?Praful si cenusa! Dar stati putin ca invatatul nostru mai are si scuze: ,,Cenusa se poate folosi la...curatatul argintului,la...innegrirea sprancenelor, impotriva caderii parului!'' DA! Invatatul nostru are in sfarsit dreptate!Si cenusa se poate folosi la NIMICURI!!!

Mmmm
Si uite asa a mai inceput un capitol din viata mea...
Mai bag un carbune pe foc,mai scriu un rand,mai aprind o tigare,ma mai uit pe geam ca e zapada pana la genunchi...Si cam asa rulueaza viata mea intre cei patru pereti si un monitor.
mai citesc o gazeta austriaca dar si asa la astia nu se gaseste nimic de interes major. Numai politica lor filozofalo-nazista care ma cam zgarie pe inteligenta.
Care v´a sa zica veni un nene la putere care merge dupa mentalitatea:''Toti strainii afara!Pentru fiecare barbat cate o arma si pentru fiecare femeie cate patru copii!,,
Pai ma jur ca pe vremea lu´Raposatu era de o mie de ori mai bine!