Thursday, July 30, 2009

Bolero

Dor de plaiuri mioritice...

Mi-e dor de Romania.Ma framanta gandurile de parca as fi calcat in valea Plangerii.Mai tineti minte?Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.
Cam asa am ajuns eu acum.Ma aflu intr-o tara calda, cu oameni si mai calzi, in care nici macar iesitul la o bere nu ma mai amuza. mai bine stau in casa citindu-mi mail-urile.As zbura in Romania, macar pentru o zi pentru a vorbi dulcele grai romanesc.In schimb stau aici intre patru pereti si un monitor si ascult numai germana lor taiata din topor.
sper sa ajung pe lpaiurile natale cat de curand, daca nu...ma puteti gasi la clinica de boli nervoase Wagner Jaureg din Linz.
Cam atat pentru azi.Ma intorc acum la serialul meu preferat...in limba germana!

Monday, July 20, 2009

Printre nori si raze palide...


...mi-am asezat gandurile la soare, ca poate ultra-violetele le-or mai da culoare varateca.Nu s-a intamplat minunea! Am reusit decat sa realizez ca nu ma mai pot bucura de nici un anotimp.Ploaia imi scalda starea de spirit si soarele imi incalzea sperantele.Astazi alerg prin ploaie ca sa nu mi se vada lacrimile.Ca o cenusa mi se asterne pe gene si le face insuportabil de grele.Imi e imposibil sa mai tin ochii deschisi.Incerc sa imi recapat energiile pierdute respirand parfumul ierbii dupa ploaie dar narile mi se umplu de fum si miros de ars.O voce imi striga in ceafa ca un catel uitat fara apa, si scheauna dupa ajutor.Vocea ratiunii mele.

Zilele se rup ca filele unui calendar, si se imprastie in cele patru colturi ale lumii, fara amintiri si fara regrete.Foi albe fara insemnari si fara importanta.
Pasii mi se indreapta spre nicaieri!Ochii cu greu deschisi ,privesc in ceata, si, negasind culoare, se inchid la loc cu o urma de regret.Fericirea mi-e plecata in concediu fara plata si s-a pierdut in saracie cautand un alt stapan.Jumatatea stanga a inimii mai bate plapand ca o flacara de candela.Jumatatea dreapta s-a uscat de amorteala si suferinta.Mi-as scoate inima din piept si-as arunca-o la gunoi, ca si asa nu-i buna de nimic, ca o jucarie stricata , uitata intr-o cutie ruginita din mansarda.Balerine si soldatei de plumb, cunoasteti povestea, se privesc pe sub ferestrele palatelor de hartie in flacari reci si tacute.O liniste subtila inconjoara totul.
Unii spun ca lumea se va sfarsi in apa, altii spun ca in flacari.Eu cred ca lumea se va sfarsi in tacere...

Sunday, July 19, 2009

Daca...

Daca as putea intoarce timpul, n-as indrepta greselile facute, ci as face si mai multe.Daca tacerea ar fi un cantec cred ca as fi singura care i-ar putea intelege versurile.Daca soarele ar rasari numai o data pe an cred ca m-as bucura mai mult de lumina decat daca ar rasari in fiecare zi.Daca as mai avea 16 ani, mi-as dori sa am 23. Daca ar dispare coruptia din lume cred ca nu as mai avea interese in a citi presa. Daca incerci sa cureti un lucru vei murdari un altul dar este probabil sa murdaresti mai multe fara sa cureti nici unul. Daca libertatea ar fi o pasare, fiecare vanator si-ar pune maiestria la lucru. Daca mingea copiilor tai sparge un geam sa fii sigur ca e al vecinului. Daca cineva iti spune ca esti beat,dute si cumpara-ti o bere ca sa te trezesti.Daca din cinci scaune, unul este subred, nu te mi obosi sa te asezi pe vreunul, du-te direct la spital.
Dacă anticipezi că sunt patru variante posibile de a ieşi ceva prost şi reuşeşti să le ocoleşti, atunci va apare imediat o a cincea posibilitate, care va strica totul. Daca avionul în care eşti are întârziere, avionul pe care trebuie să-l iei în continuare pleacă la oră fixată. daca o franghie are un capat, atunci are precis inca unul. Daca garantia unui produs este de 90 de zile, atunci defectarea lui se va produce in ziua 91. Daca ceva merge prost, intotdeauna se gaseste cineva care a stiut ca asa va fi. Daca... Daca... Daca...

Friday, July 17, 2009

No sommer activity...


Am fost ocupata in ultima vreme sa imi vizitez prietenele, sa inot si sa ma bronzez...Am lasat balta toate activitatile mele cotidiene obisnuite.De ce? Am avut nevoie de o pauza.Si inca pauza mea nu a luat sfarsit.Pana luni, ca de saptamana viitoare iar o iau de la cap.

A venit vara si in Austria! Pentru cata vreme nu stiu, de aceea trebuie sa ma bucur de soare pana nu dispare intre norii alpini.Asa ca urati-mi distractie placuta!

Saturday, July 11, 2009

Meniul ultimei dimineti...

Mama si-a tinut cuvantul...Mi-a trimis, sau mai bine zis mi-a dictat poezia pe care v-am promis-o acum doua saptamani.Si deci...sa incep!

Meniul ultimei dimineti...

In ora marii delfine
buzele tale caspice
nu mai opresc pescarrul
indemnand-ul sa se-nfrupte.

Zand zace valul
greu rasufland,
pe malul marii,
imi par doar o statuie anonima
cu aer de meduza...

Incep sa sculptez lumina.
Primesc incurajare un fulger timin.
norii scot limba
se stramba cerul.
Mai bine ma joc

Simt cum tin marea de mana
si briza-i dulce
saruta buzele-mi uscate
Ma sufoc de atata iubire!

Intorc privirile.
Pe nisipul ochilor tai
Universul se zbate in lesa-ti
ca un biet catel...
de usturoi.

Doar eu sunt libera
sa fac din tine ce vreau1
Am sa te pun riga
peste castelele de nisip!

Durerea trece pe langa mine,
soparla de jad...
As putea sa o strivesc
dar daca mai am nevoie de ea?
Daca ma plictisesc
de atata fericire?

Marea a avut revelatia metempsihozei
Geea agonizeaza in chinurile facerii
Luna a devenit chelner
[Putea sa devina chiar bec]
Azvarl cu meniul ultimei diminetei
si spuma valurilor
il aduna
fila
cu
fila

Wednesday, July 8, 2009

Intr-o lume mai buna...


Acum patru ani se stingea din viata Alexandra Dumitriu, surioara mea cea mica.Dumnezeu a avut nevoie de ea si probabil este acum intr-o lume mai buna.Un copil care a luptat pana la sfrsit impotriva tumorii care crestea, acaparandu-i corpul firar, cu putere de neoprit. Durerea noastra nemarginita nu va lua niciodata sfarsit si gandurile si visele noastre te urmaresc de fiecare data in oglinda amintirilor. Inger cu par blond si ochi albastrii, mai frumos ca toti arhanghelii din ceruri.Cantec mut al tristetii noastre, icoana cu ochi de tamaie...
Vei trai vesnic in inimile noastre Andruta!
Josnicã moarte, milei cât dusmanã
Josnicã moarte, milei cât dusmanã,
durerii, anticã mamã,
judecatã a toate peste seamã,
inimii dând amãrãciunea hranã,
din care plec numai si numai ranã,
sã te proscrie, limba tipã-n vamã.
Si dacã azi vreau sã-mi cersesti iertare
s-ar cãdea sã spun,
greseala ta nedreaptã e, oricare,
nu pentru cã ascunsã e oricum,
ci pentru ca mânia sã-nfioare
pe cel hrãnind iubirea de acum.
Ai izgonit curtoazia din lume
si ce era prin doamna mea onoare
în tinerete râzãtoare
ai nimicit amoroasa minune.
Doar ceea ce e dar de pret în ea,
descoperit sã vi se dea.
Cine nu-i vrednic pentru mântuire
sã nu spere nicicând sã-i fie însotire.
Dante Alighieri

Monday, July 6, 2009

Somewhere over the rainbow

Ploua...



Locuiesc intr-o zona unde ploua de trei ori pe saptamana.Prima ploaie dureaza trei zile, a doua dureaza doua zile si a treia...48 de ore!

Ieri tocmai ma intorceam din parc, pe bicicleta, uda pana la pielesi mi-am adus aminte de o poezie scrisa cred ca de Ion Minulescu pe care o citeam eu cu drag in copilarie.Si m-am gandit ca daca ploua si astazi voi posta aceste versuri.Iata ca ploua si astazi.Iata ca si astazi m-a prins ploaia la supermarket, cu cosul plin de cumparaturi si cu baxul de apa minerala in mana! Nasol!Iara sunt uda pana la piele si neagra de suparare ca sunt asa de ghinionista! In sfarsit! Nu va mai plictisesc cu nemultumirile mele si va postez poezia.


ACUARELA


In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamana
Orasenii pe trotuare,
Merg tinandu-se de mana
In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamana
De sub vechile umbrele
Ce suspina si se-ndoaie
Umede de-atata ploaie
Orasenii pe trotuare
Par papusi automate
Date jos din galantare
In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamana
Nu rasuna pe trotuare
Decat pasii celor care
Merg,tinandu-se de mana,
Numarand in gand cadenta
Picaturilor de ploaie
Ce coboara din umbrele
Din burlane si din cer...
Cu puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona, inutila si absenta...
In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamana
Un batran si o batrana,
Doua jucarii stricate,
Merg tinandu-se de mana...
P.S. Am scris poezia din memorie asa ca nu va asteptati sa vedeti semne de punctuatie acolo unde trebuie!Le-am pus si eu cum m-am priceput!
Aaaa! Si tocmai am primit un e-mail de la mama care mi-a promis ca saptamana viitoare imi trimite continuarea poeziei scrise de mine, cea careia ii uitasem si titlul.Acum stiu titlul : '' Meniul ultimei dimineti''...

Sunday, July 5, 2009

Poetul tigan...

Astazi mi-am adus aminte de poetul meu preferat din liceu...preferat pentru arta simpla si...nemachiata a scrisului sau.Ei gine cred ca stiti despre cine vorbesc : Miron Radu Paraschivescu.Titlul urmatoarei poezii va va venii poate putin cam sumbru.Nu va speriati!Cititi si va veti amuza copios!

Trista e viata de mort

Spuie altul cât o vrea
Că-i mai bine mort pe lume,
Eu o ţiu mereu pe-a mea:
Că n-am gust de-ngropăciune!
Dacă-i vorba după mine,
Eu morţiş mereu voi ţine
Şi mereu la fel voi spune,
Chiar când traiul nu-mi convine:
Decât mort tot viu mai bine.
Ce e drept, când mori sărac,
Şi de n-ai un sfanţ la tine,
Cei din preajmă scaldă-ţi fac
Şi de jeg te spală bine.
Da' nici mort scăldat nu-i treabă:
De pe stârv, precum ştim toţi,
Şi păduchii fug degrabă,
Că nu-şi fac din el ospăţ.
Însă eu şi dacă ştiu
ca-n cearceaf n-o să mă-nfăţ,
Tot prefer soios, dar viu,
Nu lăuat şi în sicriu!
Cât trăieşti, poţi să n-ai straie,
Dar când mori nu'ş cum se face
( Chiar de n-ai avut lăscaie)
S-o găsi cin' să te-mbrace
Cu cămaşă, pantalon,
Guler ştaif şi papion,
Ca să poci dormi în pace.
Da' eu spun: şi rupt în coate
Însă viu, pe cât se poate!
Nu găsesc că-i vreo scofală,
Să fii mort şi-n strai bogat,
Nici nu cred că e vreo fală
Să fii stârv şi pomădat,
Că decât aşa găteală
Viu prefer-şi-n pielea goală,
Cum pe lume am venit,
Nu să plec din ea-nţolit!
Alţii au la-nmormântare
Câte-un praznic serios
Cu prescure şi mâncare,
Cu pilaf şi crap cu sos;
Şi mai au pe lângă ei
Damigene, două-trei,
Ca să-şi toarne în pahare
Din vinaţul sângeriu.
Mă gândesc ce rău mi-ar pare
Chiar atunci să nu mai fiu!..
Ei să tragă rânduri-rânduri
Şi io-n pardesiu de scânduri...
De mă-ntrebi pe mine-anume
Tot ce cred, tot ce-mi doresc
Şi mai sper într-astă lume,
D-apăi vreau să chefuiesc
Colea-n lege, de se poate,
Cu cei ce-mi ciocnesc la moarte
Şi-n sughiţuri mai şoptesc:
"Iartă-l, Doamne, de păcate!"
Că de-o fi şi-o fi să mor,
Cel puţin atât să ştiu:
Că-s şi eu la masa lor,
Nu ei, chef - iar eu, sicriu!
D-apăi muzici şi fanfare,
Toba, goarna, contrabasul,
Cănd eşti mort, ce rost mai are
Că tu, neam, nu le-auzi glasul?!
Eu, pe ele, drept vă spui,
Aş juca o sârbă-ntâi,
Altfel, geaba parastasul!
Şi pe urmă, tras de-o gloabă,
Să mă ducă toţi la groapă,
Că nici tobe, nici ţambale
Nu mă-ntorc dintr-astă cale!
Numai una, v-o spui drept,
Mi-ar plăcea s-o ştiu plângând
Când, cu mâinile pe piept,
Stau închis şi nu cuvânt:
Pe gagica mea a dulce
Că ea ştie când m-or duce,
Cine mă bagă-n pământ
Părpălindu-mă pe jar,
Pe când ea n-avea habar.
Si-atuncea întins în dric
Să m-aleg şi eu, măcar,
Cu un strop oricât de mic
Din privirea-i de cleştar;
Şi-aşa mort, privind la ea,
I-aş zâmbi din racla mea.
Deşi, fraţilor, mă tem
Că şi mort, de-o văz că plânge,
Ca scăpat dintr-un blestem
Aş sări din cinci coşciuge
Buzna dând de sub capac
Ca s-o mângâi şi s-o-mpac
Văzând lacrima că-i curge,
Fiindcă mândrii-i ochişori
Nu te lasă nici să mori!
Că de-o fi de tot s-o pierd,
Nici s-o bat, nici s-o dezmierd
De la altul când îmi vine,
Vă spui drept nu prea-mi convine.
Şi-apoi ce mare scofală:
Când mă pupă şi mă-nşeală
Eu să stau răpus de boală!?
De-aia strig în gura mare:
Poat' să spuie cât o vrea
Filosoful nu ştiu care
Cum că viaţa nu-i grozavă,
Eu o ţiu mereu pe-a mea
Că de moarte, nici o grabă!

Saturday, July 4, 2009

Adult demisioneaza...

Un parinte confuz demisioneaza din postura de parinte si devine din nou un copil .
Parinte frustrat, imi prezint aici demisia mea din calitatea de adult. Am decis sa accept din nou responsabilitatile unui copil de 8 ani.
Vreau sa merg din nou la McDonald's cu impresia ca e un restaurant adevarat de patru stele. Vreau sa fac castele din nisip si sa sap dupa comori.
Vreau sa cred ca M&Ms sunt mai bune decat banii pentru ca poti sa le mananci. Vreau sa ma joc fotbal in parcarea din spatele blocului cu prietenii si sa strige la noi nenea de la etajul unu ca ii lovim masina.
Vreau sa ma intorc in timp intr-un moment in care viata mea era simpla. Cand tot ceea ce stiam erau culorile, tabla inmultirii si cateva poezii, si asta nu ma deranja pentru ca nu ma interesa altceva. Tot ce stiam era cum sa fii fericit pentru ca imi erau total necunoscute toate lucrurile care ar trebui sa te ingrijoreze sau sa te supere.
Vreau sa cred ca lumea este dreapta. Ca toata lumea este buna si onesta. Ca orice este posibil.
Vreau sa fiu total ignorant fatza de toate complexitatile vietii si sa fiu atent numai la micile bucurii.
Vreau sa traiesc simplu. Nu vreau ca zilele mele sa fie compuse din crash-uri ale calculatorului, hartzogaraie, stiri care te arunca in depresie, gandul ca trebuie sa supravietuiesc pana la urmatorul salariu, spaga de la doctor, barfa, problemele de sanatate si pierderea celor dragi.
Vreau sa cred in puterea zambetului, a imbratisarilor, a adevarului, a dreptatii, a pacii, a viselor, a imaginatiei si in crearea ingerilor in zapada.
Asha ca.....uite card-ul meu, cheile de la masina , facturile de la credite si declaratia de venit global.
Demisionez in mod oficial din postura de adult. Si, daca vrei sa discutam mai mult, trebuie sa ma gasesti, pentru ca ne jucam "de-a v-ati ascunselea" si tu te pui.

Friday, July 3, 2009

O tara de nazisti...


Traiesc de aproape trei ani in Austria, ceea ce stiti cu totii din profilul meu.Fiecare se gandeste: '' Wow!Una dintre cele mai influente puteri economice ale Europei, cu salariul minim de 1000€,cu un aflus turistic foarte bogat, cu fabrici si uzine, firme si firmulite fara numar, deci cu un numar foarte mare de locuri de munca, cu oameni care traiesc bine la care luxul e un strict necesar si care deci ar trebui sa fie foarte prietenosi din vreme ce nu au probleme.
Ei bine, dragii mei, va inselati.Tin sa precizez ca locuiesc la 50 Km de locul unde s- aflat cel mai mare lagar de concentrare nazist din Austria, si al doilea cel mai renumit din Lume dupa Auschwitz din Germania: Mauthausen. Tara in care traiesc are o populatie de 8 milioane de locuitori din care 65% sunt straini, 10% sunt pensionari*** si inca 10% sunt copii.Mai raman 15% care reprezinta clasa...''muncitoare'' austriaca. Acum sa va expun mai pe larg cum muncesc austriecii si va dau un exemplu pe care il am sub nasul meu. De mai bine de 2 saptamani se repara strada chiar in fata blocului meu.Deci stau in diecare zi si rad tinandu-ma cu mainile de burta de circul ce se desfasoara la 3 metrii de mine. Dimineata la ora 6 cand ma trezesc, imi arunc privirile pe fereastra.Primii care sosesc pe santier sunt 3 tineri pana in 25 de ani care nu arata nicidecum ca austriecii.Sunt probabil albanezi sau iugoslavi.Stau 5 minute sa isi bea cafeaua in fata benzinariei de peste strada si incep sa munceasca pana la epuizare.La vreo ora si jumatate vin si austriecii la locul de munca, cu ecipamente curate si ochi lipsiti de oboseala zilei anterioare.Stau pe marginea santierului fumand tigari scumpe, nu Memphis-ul poporului( care e cu 1 € mai ieftin) si privesc, si discuta, si de amuza pe seama celor 3 tineri care muncesc din zor de teama sa nu isi piarda job-ul.Austriecii nostrii, 6 la numar nu muncesc niciodata.Concluzie: Trei straini muncesc si 6 austrieci stau pe margine si comenteaza dand indicatii dara sa ridice nici macar un deget.
Austriecii sunt o rasa parazita care se hraneste din munca strainilor pe care ii uraste dar pe care nu ii poate inlatura de frica infometarii.
Din cei 10% ai clasei muncitoare austriece, 6% au serviciul la birou sau pe post de sef in fabrici, magazine sau santiere si restul de 4% sunt someri pentru ca nu vor sa munceasca.Si asa somajul aici este de 770€ pe luna. In momentul in care un strain este capabil sa lucreze in mijlocul austriecilor atunci e privit cu ochi rai si fiecare incearca sa ii bage bete in roata.
In fabrici, in magazine, in Super-Market-uri, in restaurante si alte firme 90% din personal este format din straini. In loc sa fie multumiti ca ei nu trebuie sa munceasca si ca salariul sau somajul lor vine tot de la noi, ei incearca sa ne faca greutati la tot pasul.Daca ar avea incotro ne-ar extermina ca pe iudei.Sunt mandrii de ce au facut acum aproape 60 de ani.Sunt mandrii ca Adolf Hitler este nascut in Austria.Exista un local in apropiere care a devenit obiect turistic numai pentru ca acolo a mancat si abaut Hitler.Si sunt mai mult ca sigura ca daca Austria ar fi avut marimea si puterea esonomica a SUA, ar fi inceput de mult al 3-lea Razboi Mondial.
Acum dragii mei sper ca intelegeti unde traiesc eu: in cusca cu lei! O jungla care ofera din pacate o stabilitate economica mult mai mare fata de Romania.Asat e si motivul pentru care am ramas aici.
***Pensionarii sunt cei mai de temut in Austria pentru ca sunt oameni fara activitate de la care te poti astepta la orice.Te poti trezi cu politia la usa in miezul noptii numai pentru ca iti suna telefonul prea tare, iti iau randul la cozi in Super-Market, iti striga in spate in parc sa nu mai asculti muzica pe telefonul mobil, incearca sa produca accidente in circulatie numai ca sa incaseze bani si asa mai departe.Feriti-va de pendionari!