Wednesday, July 8, 2009

Intr-o lume mai buna...


Acum patru ani se stingea din viata Alexandra Dumitriu, surioara mea cea mica.Dumnezeu a avut nevoie de ea si probabil este acum intr-o lume mai buna.Un copil care a luptat pana la sfrsit impotriva tumorii care crestea, acaparandu-i corpul firar, cu putere de neoprit. Durerea noastra nemarginita nu va lua niciodata sfarsit si gandurile si visele noastre te urmaresc de fiecare data in oglinda amintirilor. Inger cu par blond si ochi albastrii, mai frumos ca toti arhanghelii din ceruri.Cantec mut al tristetii noastre, icoana cu ochi de tamaie...
Vei trai vesnic in inimile noastre Andruta!
Josnicã moarte, milei cât dusmanã
Josnicã moarte, milei cât dusmanã,
durerii, anticã mamã,
judecatã a toate peste seamã,
inimii dând amãrãciunea hranã,
din care plec numai si numai ranã,
sã te proscrie, limba tipã-n vamã.
Si dacã azi vreau sã-mi cersesti iertare
s-ar cãdea sã spun,
greseala ta nedreaptã e, oricare,
nu pentru cã ascunsã e oricum,
ci pentru ca mânia sã-nfioare
pe cel hrãnind iubirea de acum.
Ai izgonit curtoazia din lume
si ce era prin doamna mea onoare
în tinerete râzãtoare
ai nimicit amoroasa minune.
Doar ceea ce e dar de pret în ea,
descoperit sã vi se dea.
Cine nu-i vrednic pentru mântuire
sã nu spere nicicând sã-i fie însotire.
Dante Alighieri

2 comments:

Bogdy said...

Este cel mai dureros dar şi cel mai de efect articol al tău! Intuiesc durerea pe care ai inserat-o. Nu e durere mai mare pt. orice om, decât pierderea unui frate, a unui părinte sau a unui copil. Da, Dumnezeu a avut nevoie şi de sufletul Andruţei voastrem aşa cum are nevoie de fiecare suflet plin de iubire din oameni. Primind aceste suflete,el are de unde să dea iubire înapoi. Aşa a avut nevoie de multe suflete mari...

kati said...

Poate ca ai dreptate Bogdan, sau poate ca nu...Si noi, muritorii avem nevoie de multe lucruri...si nu le primim.