Monday, July 20, 2009

Printre nori si raze palide...


...mi-am asezat gandurile la soare, ca poate ultra-violetele le-or mai da culoare varateca.Nu s-a intamplat minunea! Am reusit decat sa realizez ca nu ma mai pot bucura de nici un anotimp.Ploaia imi scalda starea de spirit si soarele imi incalzea sperantele.Astazi alerg prin ploaie ca sa nu mi se vada lacrimile.Ca o cenusa mi se asterne pe gene si le face insuportabil de grele.Imi e imposibil sa mai tin ochii deschisi.Incerc sa imi recapat energiile pierdute respirand parfumul ierbii dupa ploaie dar narile mi se umplu de fum si miros de ars.O voce imi striga in ceafa ca un catel uitat fara apa, si scheauna dupa ajutor.Vocea ratiunii mele.

Zilele se rup ca filele unui calendar, si se imprastie in cele patru colturi ale lumii, fara amintiri si fara regrete.Foi albe fara insemnari si fara importanta.
Pasii mi se indreapta spre nicaieri!Ochii cu greu deschisi ,privesc in ceata, si, negasind culoare, se inchid la loc cu o urma de regret.Fericirea mi-e plecata in concediu fara plata si s-a pierdut in saracie cautand un alt stapan.Jumatatea stanga a inimii mai bate plapand ca o flacara de candela.Jumatatea dreapta s-a uscat de amorteala si suferinta.Mi-as scoate inima din piept si-as arunca-o la gunoi, ca si asa nu-i buna de nimic, ca o jucarie stricata , uitata intr-o cutie ruginita din mansarda.Balerine si soldatei de plumb, cunoasteti povestea, se privesc pe sub ferestrele palatelor de hartie in flacari reci si tacute.O liniste subtila inconjoara totul.
Unii spun ca lumea se va sfarsi in apa, altii spun ca in flacari.Eu cred ca lumea se va sfarsi in tacere...

1 comment:

Bogdy said...

Mă uit la mine şi ce văd?...
Un ins banal şi insipid.
un gând profund de des
îmi spune:
nu trebuie să fii frumos!...
Şi-apoi mă-ntreb: cum tre' să fiu ?
De-aş şti, aş fi mai sus;
dar dacă eu nu pot să urc
coboară tu şi zi-mi:
cu ce-am greşit când te-am văzut
acolo...printre nori?...