Saturday, August 29, 2009

Lacrimi de mucegai


Lacrimi de mucegai pe pereti de lut, rasarituri intunecate de soare muribund, Soareci albi cu ochi rosii si fildesi de elefant, paine calcata in picioare murdare, bocanci militaresti cu sireturi insangerate, ciuperci aparute pe langa copaci proaspat taiati si muste rburand peste cadavre putrezite, scaune fara cate un picior, mirese fumand in fata bisericii, trupuri mancate de cancer, copii pierzand cate un membru la explozia unei mine, porci curati scaldandu-se in bani murdari, iarba uscata sub otrava ploii acide, viermi grasi mancand din mere amare, furnici strivite sub greutatea tunelurilor, perdele grele peste geamurile grii ale clinicii de boli nervoase, inchisori cu usi deschise si zabrele pictate in roz, cai ce plang cu lacrimi de crocodil la vederea hamului, lenjerie murdara atarnata langa ciorapi curati, usa deschisa a unui seif gol, cafea fiarta in ulei de ricin, tigari fumate sub apa, ochi goi sclipind in piete pline, biserici cu geamuri sparte si icoane desenate in creta, biciclete agatate in tavan pe post de lustra, ploi de stele, parfumuri de mormant vandute in fata cimitirelor, morti care isi jelesc rudele in viata, copii care muncesc si adulti care asteapta sa le vina paine pe gratis, prostituate care isi platesc clientii, aziluri de batrani cu locuri rezervate, rauri de sange si nisip din praf de pusca, avalanse de idei marete sapate de ganduri idioate, Evanghelia lui Satan tradusa in 200 de limbi straine, vulcani de zapada si ninsori de lava, caprele vecinului in...gradina vecinului, cerbi impuscand vanatorii, sobolani mancand pisici, cruci goale pe golgota constiintei...

Saturday, August 15, 2009

La multi ani,Maria, Marius si Mariuca...

Pana anul asta au fost numai doi sarbatoriti in familia noastra: mamaia Maria si unchiul Marius.Acum numarul cadourilor a crescut cu unul.La multi ani micii Mariuca, cea mai tanara membra a familiei noastre, la multi ani mamaiei, cea mai veche sarbatorita si unchiului Marius.
Va pup pe toti de o mie de ori si va doresc multi ani frumosi si sanatosi.Nu prea sunt eu buna la urari dar sper ca e de ajuns scurul meu mesaj.Va Sper sa ne vedem curand...

Tuesday, August 4, 2009

Hieronymus Bosch - Sacru si Profan


Hieronymus Bosch s-a născut cu aproximaţie în anul 1453 în - Hertogenbosch, unul dintre cele mai mari oraşe ale ducatului Brabant din Olanda. Este unul dintre cei mai importanţi pictori ai Evului Mediu, dar şi unul dintre cei mai controversaţi. Numele său adevărat este Hieronymus van Aken. A murit în jurul datei de 9 august 1516.
Născându-se într-o familie de pictori în care şi tatăl şi bunicul lui fuseseră pictori, Hieronymus nu avea cum să nu moştenească talentul şi pasiunea pentru pictură. Se cunosc foarte puţine date şi amănunte privind viaţa pictorului. Este atestat însă faptul că tatăl lui Hieronymus, Anthonius avea funcţia de consilier artistic al congregaţiei Notre-Dame, o societate bogată şi influentă care savarsea un cult de adoraţie a icoanei din catedrala Sfântului Ioan din’s-Hertogenbosch - „Zoete Lieve Vrouwe” a Maicii Domnului.În anul 1478 moare tatăl lui Hieronymus. Peste aproximativ doi ani, conform unor registre, Pictorul s-a căsătorit cu Aleyt Goyaert van den Meervenne care făcea parte dintr-o familie înstărită. Nu se cunoate dacă cei doi au avut copii.În 1486 sau 1487, Bosch este deja membru al confreriei din care făcuse parte şi tatăl său. La rugămintea confreriei acesta a pictat voleurile exterioare ale unui retabulum apoi a executat unele vitralii şi o cruce, fără o primi vreo remuneraţie. Bosh însă nu avea de ce să se îngrijoreze din cauza banilor, situaţia sa materială fiind una foarte bună datorită soţiei sale.Lucrările lui Bosch încep să devină din ce în ce mai renumite, începând să primească unele comenzi chiar din partea lui Filip I cel Frumos, domnitorul Olandei şi din partea Margaretei de AustriaPictorul a murit în anul 1516, fiind înmormântat la ’s-Hertogenbosch.De-a lungul a sute de ani s-au vehiculat mai multe ipoteze privind viaţa pictorului, unii istorici spunând că ar fi făcut parte din secta Homines Intelligentiae, ai căror membrii năzuiau la atingerea inocenţei cereşti.Alţii mai afirmă că pictorul ar fi fost un alchimist datorită prezenţei unelor elemente ezoterice în picturile sale.Mai există o ultimă ipoteză, aceea că Bosch ar fi fost bolnav psihic, posedat chiar.Niciuna din aceste ipoteze nu a putut fi dovedită, un lucru fiind aproape cert, acela că în picturile lui Bosch se regăsesc elemente ale folclorului flamand şi lumea fantastică a Evului Mediu, figuri legendare schiţate într-o lume moralizatoare şi plină de satiră, unde sacrul se îmbină cu profanul.

Monday, August 3, 2009

SALVADOR DALI: Maestrul scanDALizarii


La sase ani, îsi dorea sa fie bucatareasa (nu bucatar!), la sapte ani, se credea Napoleon. A ajuns, în schimb, liderul miscarii suprarealiste si imaginea universala a artistului excentric. Cu mustatile subtiri, ridicate în sus ca niste carlige, cu favoritii lungi, ochii mirati si neaparat cu un baston în mana, Dalí este acum, ca si pe vremea cand traia, inconfundabil. A devenit celebru nu numai prin arta, ci si prin stil de viata si afirmatii socante. Obisnuia sa se plimbe pe strazile New York-ului cu un clopotel, ca sa atraga atentia asupra lui - gandul ca ar putea trece neobservat era pentru el la fel de insuportabil ca smerenia sau saracia. Afirma transant ca EL este singurul capabil sa salveze arta moderna, unicul artist cu adevarat suprarealist. În interviuri, vorbea despre sine la persoana a treia, folosind formulari ca „divinul Dalí” sau pur si simplu „divinul”.

Multe dintre aceste excentricitati îsi gasesc explicatia în biografia artistului spaniol. Obiceiul de a soca si-l formase din frageda copilarie. Primul nascut al familiei Dalí din oraselul spaniol Figueras murise de mic, lasandu-l pe Salvador cu povara de a sterge amintirea unui fiu adorat. Micutul a descoperit repede modalitatea prin care sa atraga atentia parintilor: sa-i provoace si sa-i surprinda permanent. Obisnuia sa urineze în pat în fiecare dimineata si îsi lasa excrementele în locurile cele mai neobisnuite: sertare, oale, încaltaminte. Desi era de o timiditate extrema, practica fara jena exhibitionismul, spre oroarea servitorilor care îl gaseau dimineata gol în pat. La 12 ani, dupa ce îsi exersase mana pe cutiile de palarii ale unei matusi modiste, Salvador a început sa ia cursuri de desen. Doi ani mai tarziu, reinventa tehnica impresionista folosindu-se de dopul unei carafe de cristal. Ceea ce vedea prin acest „obiect magic”, reda în pictura. Tatal lui, speriat ca fiul îi era mai preocupat de arta decat de preotie, l-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Madrid, în speranta ca va face din el macar un profesor respectat. Dar tanarul se opunea cu încapatanare sistemului de predare, sustinand ca profesorii de acolo nu au ce sa-l învete. În cele din urma, a fost exmatriculat pentru conduita necorespunzatoare si incitare a studentilor la proteste împotriva profesorilor. Avea 17 ani si se transformase într-un anarhist, mereu în contradictie cu orice si cu oricine. Purta pantaloni scurti, pardesiu si palarie de pasla, avea favoriti si fuma pipa. Ba chiar devenise un soi de erou local, dupa ce fusese închis 35 de zile sub acuzatia ca ar fi dat foc unui steag spaniol.

În timpul primilor ani de studii, Dalí s-a împrietenit cu varfurile curentului avangardist spaniol: cineastul Luis Bunüel si scriitorul Garcia Lorca. Cu acesta din urma a avut o relatie intensa, despre care nu se stie daca a fost sexuala sau nu - Lorca era homosexual declarat. Prietenia cu Bunüel s-a materializat în doua filme suprarealiste: Un chien andalou si L’age d’or. În plan artistic, dupa ce a fost influentat de artistii cubisti si de curentul futurist italian, Salvador Dalí si-a creat propria metoda de creatie suprarealista, inspirata din teoria psihanalizei a lui Sigmund Freud. Metoda paranoico-critica era definita de autor ca fiind „metoda spontana de cunoastere irationala onirica pentru interpretarea critica a asociatiilor viziunilor de nebunie”. Operele daliniene de dupa anii ’30 (Enigma lui Hitler, Premonitia razboiului civil, Cabinetul antropomorfic, Ecou morfologic) sunt rezultatul înlocuirii intentiei artistice constiente cu asociatiile libere de idei dictate de subconstient.

În 1934, în urma unor divergente politice cu André Breton, capul miscarii suprarealiste pariziene, dar si din cauza ca nu respecta regulile grupului, pictorul spaniol a fost exclus din randurile lui. Ceea ce nu l-a împiedicat sa-si expuna lucrarile la toate expozitiile internationale ale decadei, declarand infatuat: „Le surréalisme c’est moi!” Pana în 1940, cand razboiul l-a exilat în SUA, Dalí a abordat si alte domenii artistice: a realizat decoruri pentru piese de balet, schite de rochii si palarii si un scenariu de film pentru Marx Brothers. În cei opt ani petrecuti pe taram american, faima artistului spaniol a atins cote la fel de mari ca si megalomania lui - motiv pentru care Breton l-a cadorisit cu apelativul ajuns celebru - Avida Dollars. Revista Vogue i-a dedicat un numar special, Alfred Hitchcock si Walt Disney i-au solicitat colaborari, i-au fost publicate un roman si o autobiografie. Dupa 1945, spaniolul si-a îndreptat atentia spre artistii renascentisti, preocupat fiind de teme stiintifice, istorice si religioase. Din aceasta perioada, dateaza capodoperele Ispitirea Sfantului Anton, Descoperirea Americii de catre Columb, Trandafir meditativ sau Cina.

Reîntors în orasul natal, la începutul anilor ’70, Dalí s-a dedicat construirii unui teatru-muzeu care sa-i poarte numele si în care sa fie expuse, pe langa opere daliniene, panze si sculpturi ale prietenilor lui (Ernst Fuchs, Arno Brecker, Ramon Pichot). Dupa moartea Galei, în 1982, excentricul artist s-a retras în turnul Galateea din Figueras. A mai realizat un singur tablou, Coada de randunica, în 1983, si a lansat parfumul care îi poarta numele. Varianta pentru femei avea recipientul în forma de buze, iar cea pentru barbati, în forma de testicole. A fost ultima excentricitate cunoscuta a artistului. Setea de faima si dorinta de a scandaliza au disparut treptat, lasand loc fricii de moarte, amplificata de o sanatate subreda. Dalí a supravietuit incendiului izbucnit în dormitorul sau, dar nu si atacului de cord din 1989. În urma lui, statul spaniol a devenit mai bogat cu 130 de milioane de dolari si, mai ales, a intrat în posesia unei opere inestimabile.