Wednesday, December 22, 2010

Despre mine...



Arat-oglinda oare cine sunt,
Sau e pura anatomie?
Caci constiinta-mi s-a pierdut in vant.
Doar trupul apartine mie?

Sunt eu o carte pusa-n galantar
Cu praful asternut pe file?
Privesc tacut oglinda iar si iar
Si vad imaginea unei copile...

As vrea sa fac prea multe...si n-as vrea
Un plan imi vine, altul trece.
Si stau asa, lungita pe podea
Si-astept ca linistea sa plece...

Ma tot gandesc si ma tot razgandesc
Imi zic ca poate-ar fi mai bine
S-astept...si-afara sa privesc
Apusul zilelor senine...

Stau si insir cuvinte fara punct.
Inima-mi spune ca nu-i bine
Sa musc din al ispitei fruct
Iar eu ma cert cu ea si ea cu mine!

O carte singura in galantar
O carte cu idei si ganduri
O inima trecuta de hotar
Cu lacrimi sterse printre randuri...

O carte despre dragoste si datini
O carte despre chin si ura
O carte despre foc si patimi
Si poze intr-o camera obscura

Daca ar curge-n noi sange de lemn
Inimile-ar fi prea obosite
Sa se avante-n dragoste nedemn
Si n-ar mai putea fi ranite

Nu ai sa tragi invataminte
Din primul volum al unei carti
Mai bine cauta printre cuvinte
Si sfarsitul celorlalte parti













Monday, December 20, 2010

Zbor

Aveam aripile frante de durere
Si ochii mi-erau plini de lacrimi
In jurul meu se auzea...tacere...
Si continuam a mea cadere
Prin foc si patimi....

Cadeam de parca greutatea lumii toate
Purtam pe umerii ca de Atlas.
Ma intrebam in gand daca se poate
In ziua asta cu parfum de noapte
Sa fac popas...

Dar a aparu de-odata o lumina
In ceata cea de nepatruns...
Si pe inima de durere plina
M-a mangaiat o adiere dulce, lina
Si mi-a raspuns...

''Asteapta!Nu cauta aici ce ai pierdut,
Caci ce-i al tau, e pus de-o parte!
Si uita, chiar daca te-a durut!
Orice sfarsit este si-un inceput!
Mergi mai departe! ''

Mi-am inaltat ochii catre cer si soare
Caderea mea a devenit zbor lin.
Apoi, am simtit pamantul sub picioare
Si mi-am dorit cu-asa multa ardoare
Sa uit de chin...


Speranta m-a imbratisat cu drag si dor
Si am uitat de trecutul otravit
O raza calda ma mangaia usor
Nu aveam aripi, dar puteam sa zbor
Spre rasarit...

Saturday, November 13, 2010

Un blog nou


De data aceasta m-am indreptat cititorilor mei vorbitori de limba germana. Noul blog se nu meste NACHTFLAMMEN ceea ce tradus inseamna Flacarile noptii...Un blog dedicat sufletelor sensibile si insetate de iubire...

Va scriu link-ul noului blog :

http://nachtflammen.blogspot.com

Wednesday, November 10, 2010

O poveste straveche...



Multa vreme, povestea biblica a celor doi mi s-a parut o .... Nu intelegeam nimic. De ce a trebuit Dumnezeu, ca dupa ce l-a creat pe Adam, sa o creeze si pe Eva? Mai ales ca, in Atotstiinta Sa, Dumnezeu stia ca nu va fi perfecta. Mai mult, povestea spune ca Dumnezeu a creat-o pe Eva dintr-o coasta a lui Adam. Omul nu este perfect, dar e perfectibil. Asta cauta o viata intreaga: sa se perfectioneze. Sa devina mai bun sau mai rau. Constient sau inconstient.
Toti vor spune ca barbatul e superior femeii si ca femeia e cea care, de-a lungul mileniilor, a cauzat atatea neplaceri. Cu toate astea, barbatul nu poate fi perfect fara ajutorul femeii. O viata intreaga iti cauti perechea. Suna ciudat, dar e mostenirea ancestrala lasata de Dumnezeu. Cate cupluri sunt fericite? Nu intreb cate erau multumite cu starea lor. Intreb: cate cupluri sunt cu adevarat?
Atunci cand intalnesti o persoana si iti dai seama cat de diferita e de tot ce ai intalnit. De mii de ani, barbatul alearga dupa ceea ce il completeaza. Dupa acea coasta pe care Dumnezeu, in marea Lui Intelepciune, i-a luat-o si a facut din ea FEMEIA. Nici un barbat nu este complet fara partea luata din el. Nu luati povestea in sensul ei fizic. Nu va ganditi la o coasta din care a fost modelata prima femeie. Ganditi-va la un intreg rupt in 2 si la intalnirea celor 2 parti.
Cunosc povestea a 2 indragostiti care se cauta de secole intregi. Pentru ca au fost blestemati. Dragostea lor a distrus o lume. Si ei au fost condamnati sa se iubeasca si sa nu se intalneasca pana cand nu se va incheia blestemul... Vieti la rand, s-au intalnit, dar regasirile au fost dureroase, uneori tragice.
Pentru ca trebuia implinit Destinul. Au fost vieti cand unul apartinea unei categorii sociale iar celalalt categoriei sociale opuse. Si de fiecare data isi dadeau seama de dragostea lor atunci cand era prea tarziu, cand nu se mai putea face nimic, cand sufletele lor erau prea obosite si trupurile lor prea mutilate. Dar isi pastrau speranta pentru viata urmatoare.
Ma ingrozesc doar la gandul unei asemenea pedepse... Dar eu le tin pumnii. Cu fiecare viata trecuta, se apropie finalul. Si atunci vor ramane impreuna pentru totdeauna... I-am cunoscut pe amandoi. El stie cine este el si cine este ea. Ea nu stie nici cine este el si nici cine este ea. Iar el nu ii poate spune nimic. Chiar daca ar face lucrul asta, ea nu va crede. Pentru ca nu a venit vremea sa creada. Iar eu nu pot face nimic. Chiar daca stiu. Nu pot sa iau locul Soartei.

Thursday, November 4, 2010

Da-ti cu parerea!


Am crescut, asa ca a trebuit sa schimb scutecele si pampersii cu pantalonasi si rochite.Asa ca va intreb pe voi dragi prieteni: ''Ce parere aveti de noua fata a blog-ului meu?

Sunday, October 31, 2010

Va scriu....


Va scriu ca n-am altceva de facut....va scriu ca ma omoara plictiseala....va scriu ca nu am chef de zigari sau de cafea cu toate ca in momentul asta am o zigare aprinsa in coltul gurii....va scriu pentru ca sunt libera sa scriu si cred ca ar fi cea mai mare pedeapsa pentru mine cand mi-ar fi interzis scrisul....va scriu ca mi-a iesit o acnee pe varful nasului si mi-e nu-stiu-cum sa ma uit in oglinda....va scriu ca saptamana trecuta m-am uitat cu vecinul meu la televizor si a adormit la mine dupa o sticla de vin...va scriu pentru ca sunt singura de aproape un an si imi vina sa ma urc pe pereti...dar nu ma urc....va scriu pentru ca din ce cunosc mai multi barbati, din aia iubesc mai mult animalele....va scriu pentru ca m-am saturat de apa minerala, mai vreau si eu o bere, si totusi apa minerala nu-mi lipseste din frigider....va scriu pentru ca nu imi plac dulciurile si totusi daca as avea acum in fata un tort, as linge si farfuria....va scriu pentru ca blugii mei preferati s-au gaurit si tot i-as mai purta...va scriu pentru ca am inceeput un talbou acum trei luni si inca nu am gasit linistea sufleteasca de al termina....va scriu pentru ca un pom uscat poate avea radacinile verzi....va scriu pentru ca mi-e dor sa citesc in fiecare seara din Biblie....va scriu pentru ca nu m-as putea mai bine exprima....VA SCRIU DIN VIATA MEA DE ZI CU ZI...

Thursday, September 30, 2010

Recuperare de vreme pierduta...

Cand nu poti dormi ai mai mult timp de gandit...si cand nu ai la ce sa te gandesti...ce faci atunci?deschizi calculatorul si mai scrii un rand ca sa iti treaca de plictiseala.cam asa imi e mie acum
Si m-am gandit ca daca am tot tras chiulul la postari ...sa va mai incant cu niste informatii...
Cum ar fi ca sunt single de mai bine de juma de an si ca in momentul asta stau intre patru pereti si un monitor rontaind grisne.Ca am probleme cu somnul....ca noaptea sunt activa si ziua as dormi tot timpul....ca am slabit in 2 saptamani 6 kilograme, ca mi--am cumparat covor si perdele noi, ca m-am refugiat in munca cu toate ca nu se vede ca muncesc din momentul in care nu am niciodata bani...
Cam asa imi merge mie in ultima vreme.Si pe la voi ce mai e nou?

Thursday, August 5, 2010

Eu, copila si visul...



Mi-am gasit tovaras de drum un copil…un copil ratacit care cauta…nu stiu ce cauta, sau poate cauta acelasi lucru ca si mine.Si pana la urma eu ce caut?

In sfarsit…cum spuneam, in cautarea mea mi se alatura un copil cu ochi mari, negri ca taciunea si bucle de culoarea castanelor coapte, o fetita nu mai mare de doi-trei ani.Ochii ei intrebatori ma puneau la punct de fiecare data cand simteau ca am sa fac o geseala si ma trimeteau iar pe calea cea dreapta si limbutia fetitei ma certa si apoi ma impaca asa cum numai copiii au darul de a o face.

Aici alergam dupa un fluture, acolo miroseam o floare si furam o cireasa ...ca in livada copilariei.Am inceput sa ne incredem una in alta si sa ne impartasim cele mai ascunse dorinte si sentimente si imi era asa de usor sa ma deschid in fata ei.Nu simteam nici greutatea drumului, nici adierea vantului, nici raceala ploilor de vara sau arsita soarelui.

Intr-o zi am atipit sub umbra unui salcam si cand m-am trezit, fetita disparuse.O disperare nespusa ma cuprinse si lacrimi amare imi brazdara obrajii. Nu mai plansesem pana atunci si ma intrebam ce sunt picaturile astea de apa ce imi tot umezesc privirile.Suspinand, m-am hotarat sa raman sub salcam sperand ca fetita sa se intoarca.Ma simteam asa de singura ca imi venea sa stig dar imi era frica sa nu sperii vietatile padurii.Aroma florilor si a ierbii m-au linistit si am adormit iara, sperand sa visez pe ce cale a apucat-o fetita cu bucle castanii.In somn imi era frig.Din nimic aparu o lumina jucausa si pe data sufletul mi se incalzi si se umplu de veselie.O mana mica imi mangaie obrazul si deschizand ochii o zaresc pe ea.Ingerasul meu se intorsese si tinea in mana dreapta un trandafir salbatic.Am sarutat-o si am certat-o,am mangaiat-o cu drag si am intrebat-o de ce m-a lasat singura.Ca drept raspuns imi atinse fruntea cu trandafirul.O furtuna de imagini imi trecu prin fata ochilor si am inteles ca fetita gasise ceea ce cauta...isi gasise visul.Un amestec de culori, de muzica si sentimente era visul ei si ceva mai viu si mai vesel nu vazusem in toata viata mea.Am inceput iara sa plang, de data asta de fericire si copila imi supse lacrimile de pe obrazi cu sarutari fierbinti.

Am plecat mai departe si am ajuns intr-un...sat, daca asa se pot numi cateva case de pamant imprastiate la marginea padurii.In sindrilele rupte suiera vantul si prin peretii galbeni ieseau lemnele constructiei si paie uscate, ca niste unghii.Imi era foame si fetita era tare obosita de hoinareala de peste zi.Cautam o casa luminata si printre radacini de copaci si vreascuri uscate vazuram un bordei.Copila ma trase de mana speriata si spuse ca vrea sa plece.Eu ma apropiai totusi de bordei.In acelasi timp fata tipa cu groaza si intorcandu-ma vazui o fiinta invaluita intr-o mantie cenusie cu gluga.Era infatisarea unui calugar dar ochii...O Doamne!...ochii lui erau galbeni si imprastiau rautate si...viclenie si...

''Cei pe care tu ii cauti sunt dusi de mult si tu vei plati scump pentru indrazneala de a-i cauta aici!''

Nu a rostit nici unul din cuvintele astea si totusi l-am auzit in capul meu ca un tunet.In momentul acela se intampla ceva extraordinar...fetita ii intinse necunoscutului mana cu trandafirul salbatic si ii oferi visul ei in schimbul iertarii mele.In mana lui floarea se ofili brusc si el disparu asa cum aparuse. Am ramas cu ochii in gol cateva clipe si am inceput sa tremur...tocmai primisem un raspuns la cautarea mea...O mana gingasa ma-ndemna sa merg.Faceam pasi mari si totusi parca nu ma miscam.Eram deodata surda si muta si absenta si lipsita de vointa.Fata ma tragea dupa ea si eu vroiam sa alerg si totusi ma impotriveam.Parca ma impiedicam de tot ce imi iesea in cale.O radacina ma prinse de picior ca o mana iesita din pamant si cazui, iar abisul in care cadeam era nesfarsit si intunecat si rece.Si trecura minute si ore si zile de cadere.Sau poate mai mult? O raza de soare ma trezi ca o baie rece si deschisei ochii.Eram sub acelasi salcam unde adormisem ieri, numai ca totul in jurul meu era uscat si, acolo unde ieri inflorea padurea , se intindea acum un lac din care se iveau cioturile arse ale copacilor.Langa mine statea intinsa fetita cu bucle castanii.Parea bolnava.Fata ei de obicei rumena si frumoasa era acum palida ca ceara si lipsita de orice expresie.Ochii de taciune erau tristi si inlacrimati.Zacea ca o papusa dezarticulata.O luai in brate si intrebai disperata ce s-a intamplat dar ea nu raspunse...un zambet trist ii incremenii pe buze.Viata s-a stins din ea ca si cand nu ar fi fost niciodata acolo.Mana ii era ranita de un spin de trandafir si am ramas ca fulgerata...Isi vanduse visul...pentru mine...Mi-am intors privirea spre lacul mohorat din spatele meu si am inceput sa dau frau disperarii urland cat puteam de tare dar acum nu mai puteam speria vietatile padurii.Intr-un tarziu privii in oglinda apei si am zarit chipul imbatranit si ridat al unei femei...chipul meu.Mi se apropia si mie ceasul cel de pe urma si speram ca in caderea mea sa tin in brate un copil cu ochi mari,negrii ca taciunea si bucle de culoarea castanelor coapte...

Friday, July 2, 2010

S.O.S.

S.O.S. - Faceti-le o vizita! Acesti copii va vor primi ca si cand ar fi ai vostri!















































































Thursday, May 20, 2010

AC/DC in Wels.....


Am primit cadou, bilete la concertul AC/DC , care va avea loc maine 22mai 2010 in Messe Halle Wels...Uraaaaaa!!!!