Tuesday, October 30, 2012

Populatia Cretinoida de pe Taramul Metrorex


Metroul, locul unde toata lumea imbranceste pe toata lumea, locul unde iti poti pune piedica si singur daca te chinui putin, locul unde iti poti primi un genunchi in gura de la tipe isterice (pe bune, am vazut asta live, ieri seara...va dau detalii mai jos), unde poti fi imbrancit din sau in tren, unde iti poti primi un pumn pe negandite, unde iti sunt dislocatii umerii daca nu faci loc semenilor nostrii mai furiosi de fel...
Metrorex ar trebui sa aiba un slogan promotional de genul: "METROREX - Welcome to the Jungle! This is the land haunted by assholes!" sau adaptat pe romaneste: "METROREX - Bine ati venit in jungla! Acesta este taramul bantuit de Cretini! "
Si nu exagerez cu nimic! Jos, pe peroanele si in pasajele Metrorexului nu exista nici urma de civilizatie, bun simt sau respect.
Spuneam mai sus de primit genunchi.
Ei bine, aseara, cand ma intorceam de la serviciu, am vazut niste scene bune de filmele de comedie (din alea cu rasete inregistrate pe fundal).
O tipa intre 30 si 35 de ani destul de bine imbracata si aparent (doar) cu toate rafturile de la sifonier la locul lor, tragand de un troller sau ceva de genu', a inceput sa loveasca in stanga si in dreapta cu umeri, genunchii, coatele si alte parti utilizabile.
In pasajul dintre Unirii1 si Unirii2 sunt delimitate vizibil doua sensuri de mers. Ei bine tipa mea mergea pe "contrasens" si lovea pe toti cei care venind din directia opusa, nu se dau la o parte din calea ei. Cea mai tare faza a fost cand unui barbat mai marunt i-a carat un genunchi de mai mare frumusetea in plex. WTF!!!
Eu m-am dat cat mai departe de nebuna ca era posibil sa ii vina sa se intoarca si sa ma ia la pumni si genunchi. Era cat se poate de evident ca tipa lovea ii intentionat. Oamenii incercau sa se dea la o parte si ea mergea spre ei si ii lovea.
Da! Asta e lumea in care traim! Lumea underground a Bucurestiului, populata de cretini, de pitzi care citesc horoscopul din ziar in mers, de oameni care zici ca merg dupa mort si barbati in floarea varstei care se bat cu babele pe scaune.

Data viitoare am sa va prezint speciile de cretini din Super si Hipermarketuri.

Servus!

Tuesday, October 23, 2012

Gripa...


Salutari din plapuma
Da, ma pandea o raceala de vreo saptamana...de nimerit n-a nimerit abia vineri cand m-am trezit cu gatul rosu si cu nasul infundat.
Toata ziua la munca am stranutat strasnic si ba transpiram, ba dardaiam de frig. Bun...
Sambata de dimineata, cand m-am trezit, daca ma vedeati, imi plangeati de mila.
Abia mai puteam sa respir, daramite sa vorbesc, imi lacrimau ochii si aveam o febra si o durere de cap insuportabile.
Ce-i drept, l-am cam speriat pe Adi si a dat fuga la farmacie sa imi ia pastile sa ma dreg.
Si mentionand ca de vineri sunt la cura de slabire, am inceput sa beau ceaiuri neindulcite si sa mananc supe de legume.
Am mai bolanzit eu ceva cu febra si nas infundat pana m-a lovit si tusea. :(
Acum vad ca m-a mai lasat.
Joi vreau sa merg la birou ca toata saptamana am lucrat de acasa.
Ei, cam atat...vroiam doar sa ma plang si eu audientei. :)
In legatura cu regimul meu alimentar, va voi tine la curent daca da roade sau nu. :)

Pe curand!

Thursday, October 18, 2012

50 Shades of Grey


Imi comandam acum o luna primul volum al acestei carti. Am inceput sa o citesc abia ieri dupa ce am achizitionat si cel de-al doilea volum.
"Un roman erotic devenit bestsellerul mondial absolut" era titlul unei recenzii, pe care am ignorat-o pana am citit primul capitol al cartii.
Pe urma nu m-am mai putut dezlipi de ea.
Am inceput sa o citesc ieri dimineaza. La ora la care scriu sunt deja la pagina 383 ceea ce inseamna ca am trecut putin de jumatatea primului volum.
O carte geniala!
Prima carte dupa mai bine de 7 ani care m-a fascinat! cartea asta mi-a devenit intr-un scurt timp tovaras de tigare, ajutor de bucatar, martor la toaleta, companie in lungile drumuri pana acasa.
Sorb fiecare cuvant, il adulmec, il rontai si simt un iz de erotism pur, aventura obscena, duritate de catifea, gust de piele tabacita...
E o carte care te rupe de ralitate inca de la primele 10 pagini! UIMITOR. GENIAL
Nu mi-am pus in cap astazi sa scriu ceva, cu atat mai putin recenzia unei carti (bineinteles in stil propriu) dar simt nevoia sa impartasesc cu voi acest val care m-a cuprins pe neasteptat si m-a tarat intr-o lume necunoscuta, pur sexuala.
Lumea pedepselor, a dominator si supuselor.

Cele 50 de vicii ale Domnului Grey, primul volum al trilogiei, a beneficiat de articole pe prima pagina in celebrele publicatii New York Times si Wall Street Journal si un prim tiraj de 750.000 de exemplare. Aceasta prima tiparire s-a dovedit in cateva zile insuficienta, astfel ca editorul american s-a vazut „obligat“ sa retipareasca romanul. Dupa doar sase saptamani de la lansare cartea s-a vandut doar in SUA in 10.000.000 de copii, dupa cum a anuntat New York Times. Aparuta si in Marea Britanie, cartea urmeaza sa fie tradusa in peste 30 de tari.
Drepturile de ecranizare ale romanului au fost castigate de Universal Pictures. (nu astept filmul cu mare interes. Mi-am facut eu deja filmul meu)
Citeste cartea despre care vorbeste toata lumea!



Tuesday, October 16, 2012

Un aspect mai neplacut din viata de corporatist


Ca tot vorbeam despre fatete de caracter...am ales astazi sa vorbesc despre un aspect mai putin placut al faptului ca sunt colega cu multi alti tineri la o companie multinationala de renume (HP).
Cum am hotarat sa scriu astazi despre asta? Simplu. Am fost la toaleta. :))))
Stiu, pare ciudat motivul dar pe langa multe alte cacaturi corporatiste ni se cer in regulamentul de oride interioara pastrarea curateniei. Cum si banala BUDA este parte din aceasta minunata institutie de "brain washing", aceasta va face subiectul povestii noastre de astazi.
Asadar si prin urmare/Grecii navigau pe mare [:))))], ma duc azi la toaleta.
Deja simteam ca imi explodeaza vezica si alte parti ale abdomenului inferior, asa ca incep sa caut o toaleta libera. Toate bune...cinci erau libere din cele aproximativ doisprezece de pe etaj.
Partea nasoala era ca toate puteau si aratau in ultimul hal. Sa descriu? WC-uri nespalate (cu toate ca s-a inventat peria de wc), colacul de veceu patat de chestii rosii (stiti voi ce), duhoare de wc-u public peste tot.
Culmea este ca singura cabina de toaleta care era curata nu avea hartie igienica!!!!
Asa ca m-am dus cu un etaj mai sus.
Nici acolo nu era situatia mai buna dar cel putin am putut sa ma usurez fara sa ma intoxic sau sa iau cine stie ce boala.
Concluzii:
-Ori cuiva ii lipsesc mainile si nu poate trage apa...
-Ori peria de WC e prea grea si nu a putut fi folosita
-Ori s-a dat alarma de incendiu in timpul ala (ceea ce nu-mi amintesc)
-Ori am niste colege extrem de murdare (ca sa nu zic imputite) si tind sa cred ca asta este singurul motiv plauzibil pentru care cineva nu-si curata toaleta dupa el!!!

E ceva ce nu inteleg.
Compania are pretentie de la noi sa fim niste tineri intelectuali, manierati, cu bun simt (daca olfactiv sau vizual nu stiu). Dupa cum se vede, trag concluzia ca toaletele murdate, hainele de fite si limbajul corporatist plus micile furtisaguri de pe birouri, fac un renume angajatorului nostru. Ar trebui sa fie platiti extra pentru rebranding.
Propun la angajare teste de folosire si curatare a BUDELOR pe care le folosim la comun!
Poate asa vor aplica tactica si acasa.
Nu neg faptul ca orice padure trebuie sa aiba si uscaturi (doar e toamna, nu?) dar aceste uscaturi (ajunse in stadiul de uscatura posibil dupa diete drastice de slabit pentru a intra in uniforma corporatista) ne strica noua cheful de tot si toate.
In astfel de situatii prefer WC-urile Eco din IOR.

Multam fain ca ati avut rabdare sa cititi pana la capat!

Pana data viitoare!

Pupici

Wednesday, October 10, 2012

Diminetile unui copil mare (II)

Servus!


Unde ramasesem? Ah, da, venise metroul.

Ma postez si eu cat mai in fata usii ca sa prind un loc pe scaun si de cele mai multe ori reusesc...
Ma adancesc in citit vreme de cinci minute pana trebuie sa ma loveasca vareva cu geanta in cap sau sa ma calce pe picioare sau sa observ cu stupoare cum ceva negru si uleios curge din punga unei tipe direct pe tenesii mei preferati.
E incredibil cum se uita unii mai ciudat pe tine numai daca arunca un ochi in cartea ta si vad ca citesti ceva in germana...

Oricat de scoasa ca din cutie as pleca de acasa, ajung la munca atat de sifonata de zici ca vin de la job si nu ca ma duc acolo.

E incredibil cum ziua unui om se poate limita la 2 ore petrecute in compania Metrorex. Restul e neinteresant!

Tot timpul aud la colegi fraze de genul: "Tu, stii ce mi s-a intamplat azi la metrou?" sau "Sa vezi una la metrou azi"...

Aventura de zi cu zi la metrou este subiect de best-seller. :))

Chiar si starea de spirit ti se schimba in functie de cum ti-a fost drumul pana la munca.

Te mai loveste cate una in fuga, mai-mai sa te dboare de pe scari, se mai loveste un nene foarte inalt cu capul de bara de sus (asta m-a bine-dispus pe ziua de azi), se mai cearta niste babe pe loc sau pe faptul ca nu i se face loc sa urce in tren cand pasagerii inca mai coboara, mai esti calcat pe pantofii cei noi si incepi sa te manifesti ca la usa cortului, te mai feresti de cineva care inca nu a auzit de inventia numita sapun, sau de cineva care a avut pofta de un zaibat dis-de-dimineata in loc de ceaiul de la micul-dejun.

Toate astea sunt subiect de vorba la job. Toti deschid subiectul Metrorex la o cafea, in pauza de masa sau cea de tigare.


Am povestit cam mult si uite ca am si ajuns la munca!

Ma duc sa-mi salvez dimineata cu o cafea de la BENAT.

Pe data viitoare!

Monday, October 8, 2012

Diminetile unui copil mare (I)


Ma trezesc dimineata cu alarma care suna din sfert in sfert de ora si ma intreb ce vrea de la viata mea. DA! Asa incep zilele mele de luni pana vineri inclusiv. Culmea e ca sambata si duminica ma trezesc la aceleasi ore ca si in timpul saptamanii...asa s-a obisnuit somnul.

Adi trage de mine spunandu-mi ca am intarziat si ma gandesc la zilele in care ma trezea mama pentru scoala. Ii spuneam intotdeauna: "mai lasa-ma 5 minute!..." si ma culcam la loc pentru ca acele 5 minute sa se transforme in 15 sau 30 si eu sa fiu iar in intarziere. In fine...
De atunci nu s-a schimbat nimic.
Eu as fi fost cu siguranta o persoana matinala...daca dimineata se desfasura in jurul orei pranzului. :))))
Dupa ritualul spalarii dintilor si a altor parti ce necesita curatite, incepe ritualul intoarcerii pe dos al sifonierului :D. Normal ca seara nu ma pot hotari cu ce sa ma imbrac, iar dimineara nici atat.

Deci spiritul meu de copil inca are nevoie de cineva care sa-i aleaga hainele.

De curand m-am tuns scurt, asa ca nu mai trebuie sa-mi fac "codite". Imi dau cu putina apa prin par, il ciufulesc bine-bine, mi-am luat rucsacul in spate si-am iesit pe usa. In urma mea, Adi striga ca mi-am uitat mancarea(pe care tot el a impachetat-o pentru ca eu nu mai aveam timp) si tigarile. Ma intorc, le iau repede si pornesc in fuga spre metrou. Inca mai am amintirea greutatii ghiozdanului de scoala in spate, greutate care ma lovea de fiecare data cand alergam si parca matragea in urma.

De multe ori, ajunsa fiind la gura de metrou imi amintesc ca trebuia sa mai iau si abonamentul cu mine ca sa nu fiu nevoita sa cumpar o cartela de doua calatorii care a ajund la un pret exorbitant. Parca intru cu ea la Inter nu la Metrorex. :D.
Ma mai lovesc in drum de niste persoane adormite, care pur si simplu merg cu viteza unui melc paralizat, ma postez langa un stalp langa care se deschide mereu o usa a trenului (urc si cobor mereu pe aceeasi usa a metroului, asta fiind un alt ritual neobisnuit de-al meu), pornesc muzica in casti (rock din ala suparat care le face pe babe sa creada ca esti satanist :D), deschid cartea pe care o am la mine obligatoriu si astept sa vina metroul.

VINE METROUL!...

De cand asteptam sa pot povesti cateva din peripetiile mele in trenurile Metrorex! hehe, na, ca acum am ocazia!
(Dar cu asta o sa va plictisesc in partea a doua...)

Pe maine!

Thursday, October 4, 2012

Gata cu povestile


Servus tuturor!
Am primit acum cateva zile observatii din partea mamei, care spunea ca nu am mai postat nimic in ultima vreme...
Ei bine...hai sa va spulber dorinta de senzational. ☺ Nu am facut mare lucru in ultima vreme. Am dormit, am gatit, m-am plimbat si am iubit din plin.
Stiti voi, unii oameni scriu din mai multe motive: revolta, ura, fericire, iubire, tristete sau de ce nu din pura plictiseara. Ei bine, toate cele enumerate au fost la un moment dat si motivele mele. Un fel de jurnal online in care se pot regasi mai multi oameni. Un fel de "poveste colectiva" a unei singure existente, cai eu sunt "mai multe": femeie, iubita, poeta, copil, iubitoare de muzica, pictorita, in ultima vreme un fel de "mama" surogat pentru fetita iubitului meu...
Fiecare dintre aceste personaje este o bucatica din mine si chiar daca se afla sub acelasi acoperis, sa stiti ca sunt de sine statatoare.
De maine nu va voi mai spune povesti. De maine voi incepe sa va prezint unul cate unul, personajele din sufletul meu si as vrea sa imi spuneti voi cu care ati dori sa incep. ☺

Astept sugestii!