Friday, March 29, 2013

Covrigi...


Primul miros care iti loveste narile cand intri la Metrou este cel de covrig cald, eventual cu susan!
Te uiti cum pe langa tine sunt o gramada de cucoane sau coconi (hihihi) care se infrupta tacticos din coca praspat scoasa din cuptor.
Pe cat de diversificati sunt covrigii din ziua de azi, pe atat de greu cad la stomac, mai ales la orele diminetii.
Ca-s brasoveni, cu miere sau cu sare, susan sau mac, masline sau hot-dog, ciocolata sau menta, covrigii s-au impregnat parca in ADN-ul romanului.
Comerciantii se bat in denumiri, oferte si preturi tentante si cumparatorii sunt multumiti cu a baga ceva cald la ghiozdan la prima ora.
Nici la munca nu scapi de imbietoarea aroma, ca ai covrigarie (pardon! SIMIGERIE) la 50 de metri de birou! Si cum sa nu te tenteze cand pentru trei covrigi cumparati mai primesti si o sana de-a moaca!
Dar sa stiti de la mine ca mancatul de covrigi si statul la birou nu se pupa. Nu se pupa neam!
Ca faci dupa vreo cateva luni sezutul cat casa, cu toate orele alea de sauna si zumba la sala ta de Fitze clasa I si cu toate sedintele tale de "sex viteza" de acasa.
Imi aduc totusi aminte de vremurile cand stateam cu mamaia in bucatarie langa plita si asteptam sa iasa covrigii din cuptor...vai ce vremuri.
Dar facutul covrigilor la tara era permis doar iarna, cand statea omul in casa si nu avea ceva mai bun de facut decat curatatul la porumb, facutul de maturi si impletitul ciorapilor si ei bine, in sfarsit, facutul covrigilor.
Deh...acum poti sa cumperi covrigi de la toate colturile (chiar si intre colturi).
Mi se pare ca e deja o blasfemie la adresa serilor alea din copilarie cand ma uitam cu se trec covrigii prin apa clocotita si apoi se dau la cuptor.
De cateva luni am renuntat la covrigi de aceea poate am devnit alergica la mirosul lor dar mie frica sa nu ne schimbam dintr-o tara de mamaligari intr-una de covrigari...