Tuesday, May 28, 2013

In ziua in care m-am iubit cu adevarat


Acest text este atribuit lui Charlie Chaplin,  despre care se spune ca ar fi compus-o la implinirea varstei de 70 de ani (16 aprilie 1959).

"In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala nu erau nimic altceva decat semnale de avertizare ca traiesc impotriva propriul adevar. Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Autenticitate.
In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa realizez cat de mult poate rani pe cineva incercarea de a-ti impune dorintele asupra sa, chiar daca stii ca timpul nu este potrivit si ca persoana respectiva nu este pregatita si chiar daca acea persoana esti tu insuti. Astazi, stiu ca aceasta se numeste… Respect.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa-mi doresc o altfel de viata si am inceput sa inteleg ca tot ceea ce mi se intampla ma invita sa cresc, sa ma dezvolt. Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Maturitate.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca in toate imprejurarile ma aflu la locul potrivit, in momentul potrivit si ca totul se intampla exact atunci cand trebuie. Si de atunci, am putut sa ma linistesc. Astazi, stiu ca aceasta se numeste… Incredere in sine.
In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa mai imi fur singur timpul si m-am oprit din a-mi face proiecte uriase pentru viitor. Astazi, fac doar ceea ce imi aduce bucurie si fericire. Fac lucrurile pe care iubesc sa le fac si care fac ca inima mea sa se inveseleasca. Le fac in maniera mea si in propriul ritm. Astazi, stiu ca asta se numeste… Simplitate.


In ziua in care m-am iubit cu adevarat, m-am eliberat de tot ceea ce nu era bun pentru sanatatea mea – mancare, oameni, lucruri, situatii si tot ce ma tragea in jos si departe de mine. La inceput am numit aceasta atitudine egoism sanatos. Astazi, stiu ca aceasta se numeste… Iubire de sine.
In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa mai incerc sa am intotdeauna dreptate si de atunci am gresit mai putin. Astazi, am descoperit ca aceasta se numeste… Modestie.

In ziua in care am inceput sa ma iubesc cu adevarat, am refuzat sa mai traiesc in trecut si sa ma ingrijorez in privinta viitorului. Astazi, traiesc doar pentru moment, unde TOTUL se intampla. Astazi traiesc fiecare zi, zi de zi, si numesc aceasta… Implinire.
In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca mintea mea ma poate ravasi si ma poate imbolnavi. Insa pe masura ce m-am conectat la inima mea, mintea a devenit un aliat pretios. Astazi, stiu ca aceasta conexiune se numeste… Intelepciunea Inimii.
Nu mai avem nevoie sa ne temem de discutii aprinse, de confruntari si alte tipuri de probleme cu noi insine sau cu altii. Chiar si stelele se ciocnesc si din zdrobirea lor se nasc lumi noi. Astazi, stiu ca ACEASTA ESTE VIATA!"  

Trebuie sa invatam sa ne iubim in fiecare zi...



Monday, May 27, 2013

Un barbat despre practica epilatului...


"Draga mea , să nu vă mai aud că ziceti "voi nu stiti prin ce trecem" că eu acum stiu!


Scurt istoric : Mă rad sub brat de vreo 12-13 ani. Firesc, firul se facea tot mai trainic si mai frumos, incepuse sa o ia in jos, spre coate. Deci asa nu se mai putea. Fără mângâierea lamei,axilele mele ar fi aratat in curand ca ZZ Top (cautati pe google cei care nu-i stiti) in mizerie. Asa ca am luat suprema decizie de a trece la epilat . Am coborat la salon curios de ce mi se poate intampla. M-a intampinat domnisoara care m-a tuns cu gauri cu ceva vreme in urma.

"Va tundeti?" I-am zambit multumit de aspunsul ce urma sa i-l dau: "NU!

Ma epilez sub brat" A zambit, ca la o gluma buna: "Glumiti?" "NU! Ce-i de glumit in asta?!" A mai zambit o data si a zis "Nimic", plecand.. Intre timp a vanit epilatoarea, Buna ziua, pofiti in cabinet.
Am intrat in "cabinetul" care arata ca o sala de operatii.. Si am fost invitat sa ma intind pe un pat la fel de medical. Incepusem sa fiu

intimidat. Mi-am dat tricoul jos, mi-am supt un pic burta, am ridicat bratele. Doamna a proptit deasupra mea un bec extrem de puternic, fix ca alea de la chirurgie, si a inceput sa ma studieze:

"Mda. nu-i rau, totusi va va durea un pic. mda, in fine, sa incepem".
Eu zambeam. Durere, zici?! "Durere" eram poreclit in copilarie, eu am inventat durerea, mananc durere pe paine! Doamna amesteca maglavaisul intr-o oala. M-a informat ca fiind prima oara, folosim ceara clasica. Ok, cum zici tu, mare scofala! Apoi cu o spatula mi-a intins sub brate şmecheria. O crema calda si galbena, mai ca-mi era pofta sa gust un pic.

"Va arde?" "Nici pomeneala, domnisoara" - am raspuns zambind la fel de smecher. A inceput sa apese ceara care se întărea si, pe neasteptate, JBANG!!! Ochii au dat sa-mi iasa un pic din cap. Smulsese ceara intaritacu tot cu firisoarele mele. Domnisoara m-a studiat din priviri si m-a intrebat:


"V-a durut?" "Un pic, asta-i tot?!" am provocat-o eu viteaz. "Nu, nu-i tot." - a venit replica pe care nu o doream si nu o asteptam.
"Mai dam un strat, ca au mai ramas firisoare."
Si din nou m-a uns cu ceara fierbinte.Adevarul e ca mă asteptam sa fie mai dureros. Că atat de mult va plangeti, domnisoarelor si doamnelor, incat m-am asteptat la ceva similar cu luatul unui sut in coaie. Zona tocmai epilata imi era insa deja sensibila si cea de-a doua "extragere" a fost mai dureroasa. Ochii mi-au iesit cam jumate din cap. Si cu toata vitejia mea, am recunoscut:
"Nu-i teribil de placut." Domnisoara mi-a zambit si a spus: "Inca o data si gata!"
"Inca o data?!?!?! Pai de ce? "

Tot v-au mai ramas niste firsoare. As putea sa le smulg cu penseta. Cum doriti?" Eram invins.

"Cu ceara, domnisoara, cu ceara."

Mi-a aplicat cel de-al treilea strat. Nu mai imi era bine, nu mai zambeam,vroiam sa se termine dracu o data, imi era dor de lama mea si de usturimea after shave-ului aplicat dupa ras. Si JBANG!!!!! - a treia oara!!! Mi-am muscat buzele. Mi-a venit sa o iau pe domnisoara de freza si sa o dau cu capul de lampa, de dulapuri de pereti. " 'tu-ti gura ta de ceara si epilare, mai bine imi las carlionti ca evreii!" Domnisoara isi cerceta" opera. Mă intreabă:

"Aveti Baneocin acasa?"

"Nu stiu ce-i ala, si de ce ar trebui sa am?"
"Pentru ca v-a dat un pic sangele."
"Vaaaaaaaaaaiiiii, 'tu-ti ceara ma-tii care te-a facut de ceara si de epilare. - injuram in gand ca birjarul. "Mi-a dat sangele?"
"Da, un pic, se opreste repede."
M-a dat cu niste creme calmatoare, cu o pudra, si mi-a zis ca-s gata. Da, eram gata, la propriu. Tineam mainile pe langa corp de parca aveam sub brat doua becuri fierbinti. Si acum simt tot asa. In plus am inceput sa transpir. Si cica nu am voie sa fac dus vreo doua-trei ore. Si nici sa ma dau cu after-shave.
Deci da, stiu prin ce treceti. Si da, stiu ca se poate si mai rau. Nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar fi intamplat daca ceara mi-ar fi fost aplicata si apoi smulsa din zone, sa zicem, mai sensibile.

Deci ... stiu prin ce treceti ...

Au trecut in jur de doua luni de la prima epilare, rădăcinile păruţului meu, zăpăcite si bulversate dupa violentarea lor extrema, au dat din nouroade. Dar un fel de roade nefiresti, avortoni ai mândrului păr ce-l aveam odata sub brat. Aspru si viguros. Acum mi-au crescut niste floace subtiri si moi, ca barba unui chinez batran. Desi eram inca destul de traumatizat dupa prima experienta, trebuie sa aleg. Ori stau cu mini-şomoiogul sub brat - aratand total nemasculin, ori il rad - si as fi luat-o de la capat, ori ma duc din nou la epilaterie. Si am mers la epilaterie. Acum va scriu sub impulsul momentului, inca sint fierbinte.

Am avut noroc de o cosmeticiana noua. Precedenta, o doamna bine facuta ce era cu un cap mai inalta ca mine, ma intimidase. Avea parca miscari prea bruste si aprige. Asta e micuta si draguta ca o vrabiuta. O domnita delicata, mi-am zis, ce va lucra cu deosebita finete. M-am culcat pe monstuosul pat alb, (da, mi-am supt si de data asta burta) si mult mai degajat mi-am ridicat bratele. De ce am fost mult mai degajat? Pentru ca toata lumea m-a asigurat ca prima oara e mai greu. Credibil, avand in vedere rebuturile ce-mi crescusera sub brat. Aveam senzatia ca daca scutur mai bine mainile, imi cad perisorii pe jos.

Zambind, domnisoara a incput sa amestece cu o spatula in oala cu "ciorba" fierbinte. Un pic de stres tot persista la mine. Stres care s-a majorat substantial atunci cand s-a intamplat una dintre chestiunile pe care stiti prea bine ca le urasc. Au inceput sa-mi chioraie matele. As putea zice ca a fost un apogeu al chiorairii matelor. Pentru ca niciodata nu mi s-a intamplat sa imi chioraie matele stand cu burta in sus, fara a avea nimic pe mine. Pe burta, ma refer. O situatie total noua, absolut incontrolabila. Trebuia sa acopar cumva sunetele, asa ca am vorbit:

- Data trecuta nu a fost foarte placut. Mi-a dat sangele.

- Serios? Tare?

- Destul de tare. Daca va uitati in tavan mai vedeti cativa stropi.

Draguta de ea a ridicat ochii in tavan. Cu siguranta isi daduse seama ca e o gluma, dar ca sa ma simt eu bine s-a uitat in sus. Apoi a zambit. Luate prin surprindere, maţele au tacut. Aveau si de ce. Incepuse ungerea mea cu ceara fierbinte. Ma calmasem. Nu mai puteam fi luat pe nepregatite. Stiam exact ce urmeaza. Asa ca la prima "desprindere" nici macar nu am clipit. Si m-am pregatit sa multumesc, fiind sigur ca cele 29 de fire fusesera smulse pana la adanci batranete. Vazand ca ma foiesc, domnisoara mi-a luat-o inainte:

- V-au mai ramas cateva. Da, redevenea neplacut. Mi-am amintit ca distractia incetase data trecuta la cea doua extragere. Deh, nu aveam ce face, m-am conformat. A venit din nou ceara, am fost din nou uns ca o felie de paine cu untura. Jbang, stânga, durere. Mi-am incordat maxilarele. De ce-am venit din nou?! Cine-mi vede flocii astia?! Sotia. Ea ma place si cu ei. As fi plecat. Dar era aiurea sa fiu chel sub bratul stang si mini-flocos sub cel drept. Jbang, dreapta. Am scrâşnit din nou. Din burtă s-a auzit un cârâit puternic. Organismul meu incepuse sa protesteze pe toate caile. Ma bucur ca nu s-a enervat suficient cât sa-mi scape si un pârţ. De nervi ca-l torturez. Era destul. Acum chiar ca nu ar mai avea de unde sa fie par.

Aveam senzatia ca tura a doua imi smulsese si radacinile ce urmau sa apara in 2014. Dar iata ca vrabiuta amestecă din nou in oala.

- Ce faceti? Nu-i gata?

- Pai nu, ca eu epilez pe bucati. V-am facut de la milocul axilei in jos, apoi in sus, acum trebuie sa va fac pe laterala. Ca va creste si acolo.

Lucrurile degenerau. Pielea deja mi-era mai sensibila decat popoul unui bebelus oparit. Abia asteptam sa se termine. Iar m-a uns, a lasat sa se intareasca pasta durerii, s-a proptit si a tras. Fara insa sa desprinda intreaga bucata. Mi-era dor de prima cosmeticiana. Aia mare. Pentru ca aia cand tragea odata, zburau toate in jurul ei si taceau pana si copiii care se jucau in jurul blocului. Micuta nu reusise. A mai tras de inca doua ori pana a luat toata ceara. As fi vrut sa o cert. As fi putut sa o cert. Dar era atat de finuta si de nevinovata. Experienta s-a repetat si sub bratul celalalt. Din fericire doar cu o tentativa esuata. Am fost apoi dat cu pudra. Exact ca bebelusii. Taceam cuminte, nu mai zambeam, nu mai vorbeam, matele nu mai chioraiau. Credeti ca asta a fost tot? Va inselati. Dintr-o trusa de scule mi-a aparut in fata ochilor o penseta. Oooooo, nuuuuuu, mai ca-mi venea sa ma pun pe bocit. Nici de asta nu eram pregatit psihic. Din fericire nu a durut mai deloc. Poate ca intreg corpul imi era in soc si nu mai simteam durerea. Ca bonus, am fost dat din nou cu Baneocin. Crema.

Peste pudra de sub brat. Va dati seama ca mi s-a format o pasta, care nu facea decat sa-mi sporeasca starea de disconfort. M-am ridicat. Spunandu-mi ca imi ajunge cu epilatul. In orice caz imi ajunge pe anul asta. Dezorientat, nici macar nu mi-am mai supt burta cand mi-am luat bluza pe mine. Am multumit la fel ca un copil care fusese ingenuncheat pe coji de nuca si in final iertat. Vrabiuta mi-a zambit si mi-a zis:

- Sa va fie de bine!
Ce credeti, imi era? Nu, nu-mi era deloc. Acum insa mi-e mai bine, multumesc"